Nimic nu va mai fi ca inainte. Strazile vor fi pusti, pline de oameni care ma vor urmari cu privirea. Am sa le spun tuturor: Buna dimineata.
Si a fost seara si dimineata.
Dispeceratul 9444. In auff se aude acea melodie de despartire. Am sunat toata noaptea trecuta. Taxi Driver. Doamne ce rad.
Ma intreb cum imi este. Imi e bine, al dracului de bine. Dau un ficat pentru o idee.
Sa nu mori Cristi. Te rog.
Plec de aici.
Astazi am venit din vacanta. Am fost la munte. Am facut ceea ce face de obicei o curva intr-un loc de mare altitudine ( nu va ganditi ca am fost pe Everest) cu deosebita atitudine ( nu am intrat in abstinenta in semn de protest). Ce fraza cretina! Se vede ca nu am mai scris de mult lucruri serioase. In fine, se pare ca unii sunt multumiti numai cu un blogging live al unui futai cu Adaam. Unii chiar cu o relatare cenzurata. Unii, un, unui… chiar ca sunt handicapata.
In fine, cand te prostituezi scriind tot felul de tampenii cu subiect politic si de PR electoral, nu neaparat la comanda, si scriitura asta se imbolnaveste de sancru, sculamente, vaginite si cancere ovariene. Chestia este ca dupa muia luata nu ai bani nici macar de un Coldrex. Dar il am pe Adaam si aspirina saracului. Asta, daca nu s-o fi imbolnavit si el.
Am fost la munte unde m-am futut in draci, am baut vodca si l-am recitit pe Miller. O sa las la Cristi Sutu un link, ca sa vada ca mai citesc literatura serioasa. Salut, Cristi!
Si, ca tot sar de la una la alta, Henry asta era, in adancul fiintei sale, un singuratic atavic, sa spun asa. Altfel, este cel mai ghilotinant scriitor pe care l-am citit. O sa revin, cand o sa am chef, la acest subiect.
Nu am mai intrat pe net. O prietena m-a tot futut la icre, prin telefon, uite ce chestii au aparut pe YouPorn. Nu eram foarte curioasa, asa ca m-am potolit repede. Oricum, era Mircea Geoana la televizor. Bleah, stiam ca nu imi plac imaginile socante.
Mai am de raspuns la o rugaminte. Cineva m-a rugat sa scriu despre presedinti. Imi pare rau s-o dezamagesc. De astazi, gata cu politica. Asta daca nu ma razgandesc in 5 minute.
In tren, la intoarcere, un cuplu. Ea, o femeie buna. Cam 1 65. Dar buna rau. El, un tip cu aspect comercial, 1.85. Putina burta. El pasnic. Ea urla: ,, Da’, fii si tu barbat, in pula mea…!!!
Ei, daca voi imi spuneti despre ce discutau, sa mor daca nu va fac un live blogging de la un futai orgiastic.
Interesanta abordarea facuta de king Zoso despre fenomenul curvaraselii virtuale. Recunosc, sunt onorata (fara orgasm) de opinia elevata si subtil argumentata despre Andaa si scrierile ei plicticoase, care il cam binedispuneau la inceputurile vietii virtuale ale “tarfei blogosferei”, asa cum am fost intitulata de un alt cavaler SEO al blogosferei romanesti.
Zoso da si alte exemple de astfel de tarfe. Curvette si inca una pe care nu o retin. Despre Curvette am auzit prima data citind o postare despre cat de reconfortanta este scriitura ei, intr-un post semnat de Victor Ciutacu. Un ziarist despre care nu stiam ca este surmenat.
Interesant si rezumatul care il face postarilor din blogul de fata. Citindu-l, am incercat un sentiment de regret. Ori sunt prea subtila pentru maria sa Zoso, ori domnia sa e ocupat cu chestii inteligente si nu m-a mai lecturat de foarte multa vreme.
Intre timp, am trecut de la supt pula pe bani, la dat limbi pe gratis. Din “tarfa blogosferei” m-am reprofilat in tiitoarea lui Adaam. Usor frustant noul statut dar asa este cand iubesti.
In ultimul timp, amintirile excitante ale perioadei mele de futaiuri galopante m-au napadit brusc. Dar cum si o curva poate fi cinstita si fidela unui sentiment atat de angoasant cum este iubirea, nu am dat iama nici in pule straine sau vibratoarele din magazinul meu. Lupta politica si uninominalul si-au gasit ciudate reverberatii in vaginul meu umed. Asa incat am devenit militanta. Fiind inteligenta si cu vreo doua facultati la activ, am ales stanga si persoanele de stanga complet atipice politicianului pret-a-porter.
Pana la urma, politica este o mai mare curva decat o centurista cu ceva cald in stomac. Noua reconversie sociala este destul de excitanta, chiar daca a scrie despre politica e cam acelasi lucru cu a te harjoni lasciv, de cele mai multe ori fara sa ai orgasm, cu toate ca ma excita la culme ca Becali e in sapa de lemn. Vezi aici. Si ca favorita mea aia mica, face istorie in Ferentari.
II multumesc sincer lui Zoso si il invit sa ma citeasca, ba chiar s-o punem de-un link exchange. Ce zici, maestre?
Am geaca. A costat vreo 5 milioane de lei vechi. “Dusmanii moare ca n-are ca mine…”. Litoralul isi strange stiuletii de porumb fiert de pe plaje, in ultimele acorduri manelistice. Auzisem si un banc in tema. Stiti de ce nu se asculta manele in Elvetia?! Pentru ca e o tara neutra si nu are dusmani. Si nici vecinii nu au capre. Au vaci. Exact ca astea care se uita la mine cu ochii iesiti din orbite, cum imi fatai fesele prin fata lor. Ce vina am eu ca m-a facut mama frumoasa?! Si desteapta. Ca sunt desteapta, nu cred ca il intereseaza pe exul meu, cel ce mi-a cumparat geaca. Tot ce-l intereseaza e sa nu piarda controlul asupra mea. Daca Adaam imi cumpara un tricou, exul imi cumpara si el unul, neaparat de firma, si nu uita sa-mi aminteasca suma cheltuita. Suma trebuie sa fie obligatoriu mai mare decat cea data de Adaam. Adica el e bogat, isi permite sa ma intretina, sa stau dracului acolo cu el si sa las tampeniile. Viata mea cu Adaam in capitala este o tampenie pentru aproape toti cunoscutii mei, pentru parinti, pentru fostii amanti, pentru ex. Se presupune ca m-au lasat atatea luni “sa-mi fac damblaua” departe de casa dar GATA! Pana aici. Toti se uita la mine crucis cand le spun ca scriu un roman. Zambesc superior si ma intreaba cat iau pentru chestia asta, isi dau coate. Ce ai produs tu acolo, la Bucuresti, pana acum? Cati bani ai castigat? Asta ma intreaba mama. Nu suficienti ca sa-ti iau cadouri de cate ori vin sa te vad. Cu alte cuvinte, daca nu castigi bani, ceea ce faci devine reprobabil. Ma intreb cum ar reactiona daca i-as spune ca ma fut pe bani, ca sunt o curva. Uite cati bani am, sunt curva. Ce fel de curva? De lux. De lux e bine, centurista sa nu fii. Pe exul meu nu l-ar deranja sa fiu si centurista. Sa ma las fututa de toti vecinii si turistii de la sanatoriu, cu sau fara centura. Orice si cu oricine, numai sa raman cu el. Ma iubeste. Imi spune ca ma iubeste si trebuie sa ramanem impreuna. O sa zica amicii ca m-ai parasit si eu am ramas aici, ca prostul, sa plang dupa tine. Nu vrea neaparat sa ma fute doar sa iesim impreuna, ca inainte, iar el sa se mandreasca cu mine, ce bucatica buna are. El nu poate fi parasit. E cineva in oras. Cum dracu sa il lase balta cineva?! Cum sa mai iasa el cu baietii la pub asa, parasit?! S-a intors Andaa? Inca nu, dar vine saptamana viitoare. Hai, ma ca te-a parasit… Nu m-a parasit, zice el. Are ceva de facut la Bucuresti si vine inapoi. I-am luat si geaca… Dar eu nu m-am intors. Au trecut lunile si eu nu m-am intors. Nu-l iubesc. Nu l-am iubit niciodata si nici nu-l voi iubi vreodata. Habar nu are ca nu a avut niciodata control asupra mea, cu sau fara toalele de firma si promisiunile pe care mi le face. Pentru ca am primit de la Adaam o geaca de in beige, exul mi-a cumparat si el una. O geaca firmata. Nu stiu ce firma, ca nu m-am uitat pe eticheta si nici nu am tinut minte cand mi-a spus. Am retinut ca a costat aproape 5 milioane. La un moment dat ma gandisem sa o vand ca sa am bani de buzunar la Bucuresti. Am renuntat pentru ca mi-a rupt cartonul cu pretul, probabil gandindu-se ca sa nu cumva sa o vand. Chiar ma intrebam daca o sa ma lase sa o iau cand plec sau trebuie sa o port numai acolo, cu el. Mi-a lasat geaca si am inteles si de ce. Trebuia sa vada Adaam ca nu e el singurul care imi cumpara geaca. Si inca ce geaca. A costat apropae 5 milione de lei vechi. Ma plimb imbracata cu geaca mea noua pe langa terasele de pe care se strang scaunele. A venit toamna. S-a dus vremea berilor si a umbrelelor de soare. A venit vremea futaiului incins si a numaratului de bani. Cam marunti dar ce mai conteaza?! Important e sa mai sune cate ceva in buzunar. Aseara am revenit la Adaam. Facuse supa din plic si ma astepta. Eram imbracata in tricou si il iubeam in draci. Unde e geaca pe care ai primit-o de la exul?, m-a intrebat. In ruscac cred. De ce ma intrebi? Vreu sa te fut imbracata in geaca noua, bebeloaico. Imi era dor de tine.
Sunt o tarfa si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain. Poate, doar, crima, furtul si alte pacate capitale de pe lista pe care S o are lipita pe usa frigiderului, sub magnetul Coca-Cola, alaturi de lista de cumparaturi si factura Romtelecom. Uneori nu sunt tarfa. Doar o femeie cu pizda inchisa ca o scoica vie, inainte de expulzarea perlei. Iubesc si imi asum iubirea. Asa cum e ea, fara aura in icoane, fara maini impreunate, cu genunchii desfacuti larg si coapsele fierbinti. Daca idealizez iubirea?! Intrebarea e pleonastica. Iubesc cuminte si hectic, call in.
Faptul ca imi marturisesc pacatele oglinzii ma face mai vinovata decat sunt? Asa se spune. Oglinzile sunt mincinoase. Iti spun mereu ca esti frumoasa, chiar daca esti un monstru hidos. Voi muri, la un moment dat. Nu voi afla daca cadavrul meu va mirosi a trandafiri sau ma voi mumifica. Poate voi deveni o sfanta importanta in noua biblie globalizata.
Andaa, cap. 1 cu 1: “fericiti cei care se iubesc; a lor va fi imparatia lui dumnezeu”.
Cum sa scriu dumnezeu? Cu D mare sau cu d mic? Sa-l pun mereu la inceput de propozitie?
Dumnezeu, la inceput de propozitie, ma va feri de eroare. Al meu inca nu s-a nascut. Va fi creeat dupa chipul si asemanarea mea, ca o oglinda in care voi arata mereu frumoasa. Sau va fi multiplicat pe etichetele conservelor, imprimat pe globulete de pom, tricouri si fete de masa, in tabloide sau reclame cu magnet si va fi lipit pe usile frigiderelor. Intre el si usa metalica, un univers de liste si facturi, reguli si legi.
Dumnezeul vostru s-a nascut? Cum arata?
Astept sa-mi raspundeti la intrebare. Va multumesc pentru raspunsurile (de pe blog si de pe messenger) la postul anterior si imi cer scuze celor care au comentat fara sa le apara comentariile. Sper ca am rezolvat problema.
Sunt intr-o continua stare de scandal hormonal. Pur si simplu nu imi mai place sa ma fut. Un fel de frigiditate metafizica imi coboara in pizda. E ca si cum mi-as arunca in vagin zeci de coctailuri cu freon ca sa-mi pregatesc labile si lindicul pentru ultima glaciatiune. Sunt hotarata sa mi-o criogenez . Sa o sinucid temporar. Sau sa o ascund intr-o capsula in forma de pula si sa las cu limba de moarte ca pizda mea sa fie scoasa in anul 3008 si resuscitata. 1000 de ani fara ca pizda mea sa fie fututa. 1000 de ani de armaghedon. 1000 de ani de abstinenta. 1000 de ani in care centurile de castitate se vor vinde in toate buticurile lumii. Cash sau rate.
Ieri m-a sunat A. Vrea sa mi-o traga. Nu a spus-o bref . M-a tot invartit dupa cires timp de 9 minute si 7 secunde. Ca e prin Bucuresti si ca ar vrea sa ma vada, ca are probleme sentimentale, ca e singur si alte blablauri. Idiotul dracului.
Lui Adaam nu-i mai place cum ma fut. Nu o spune dar il vad. Am, matematic, urmatoarele variante.
Varianta 1. Sa–mi sinucid pizda in semn de protest.
Varianta 2. Sa ma fut cu A, ca sa-mi reconfirm pizda drept nesatula.
Varianta 3. Sa intru in politica.
Varianta 4. Sa ma ocup de magazinul erotic AmorShop si sa recomand vibratoare pana la a doua venire a lui Jesus.
Apropos de politica Vadim are blog. Daca ar sti ca il plac m-ar arde pe rug.
Maine e o zi importanta. A ma fute sau a nu ma fute. O sa trimit un mass ca sondaj de opinie. Hi hi… asta chiar mi se pare interesant. Pizda mea sa depinda de votul demosului virtual.
Am pe lista de messenger peste 800 de adrese. 800 de ID-uri pe care ma astept sa apara, oricand, codul de bare. 800 de entitati cu 800 de inimi, deseori in palipitatii, 800 de bucati de ficat, cianotice sau roz bombon, functie de cantitatea de alcool, tutun sau prafuri ingurgitata, 800 de creiere, de la cele de drac la cele de inger, trecand, intr-un firesc mincinos, prin cele de om, 800 de pizde sau penisuri mai tari sau mai moi, mai mari sau mai mici, mai alunecoase sau mai adanci, mai pofticioase sau mai vinetii. 800 de oameni pe lista de messenger a Andei care va scrie acum tuturor, de la terasa de langa bazinul de inot, cu 10% curent in bateria computerului si un nou wireless vodafone.
Azi, dupa un futai pe cinste cu Adaam, am vrut “Cu mainile curate”. El e scenarist si critic de film. Il stie pe batranul Sergiu si ii barfeste sarcasmul de la filmari si infumurarea. Cred ca e gelos. Eu il ador. Ii ador filmele care ma duc intr-o lume soft, oricat de dure ar fi. Fileme lui Nicolaescu nu-mi pun probleme. Le iubesc si ele ma iubesc pe mine. Fireste ca habar nu aveam cum sa pun DVD-ul pe laptop si ce program imi trebuie pentru asta. Adaam imi zice: “Intreaba-ti cei 800 de prieteni de pe messenger. Trebuie sa fie unul fara DVD-player”. Am dat, astfel, primul mass din viata mea, dupa ce am cautat in draci… metoda.
primul mass: vreau sa vad un DVD. ce program trebuie sa download?
ding ding ding ding
zeci de ferestre s-au deschis, ca in noaptea carnavalului de la Rio. Amprente si urme de ruj, taste batute printre firimituri si scrum de tigara, respiratia calda a zeci de ID-uri din lista aia rece si sticloasa care prindea viata sub ochiim mei, in halena mea de tutun si sperma de barbat iubit.
Indiferent de zambete, coatele pe care mi le-ati tras, ridicarile de sprancene, injuraturi si propuneri desantate, m-ati ajutat sa particip la revolutia de matase a comunicarii. Probabil nu veti sti niciodata ce program am reusit sa trag de pe net pentru a vedea filmul ala. Nici nu conteaza. Conteaza sarbatoarea.
al doilea mass: va multumesc tuturor. merge. a fost primul mass din viata mea. acum e al doilea. promit sa scriu pe andaa. sper sa ma cititi. si eu pe voi, cei care aveti bloguri. oricum, dupa primul mass a fost… wow. am innebunit sa va vad pe toti cum sariti sa ajutati un prieten.
al treilea mass: vad filmul si va scriu post. meritati.
E clar ca, in viata, iti trebuie metoda. De ce sa reinventezi roata cand ea se roteste de mii de ani?! Bla-bla… Altceva vroiam sa spun. Sa ma ia dracu daca nu mi-e greu. Prieteni, dusmani sau indiferenti, voi cei peste 800 de pe lista mea de messenger, ati fost misto definitiv. Daca vreodata imi pierise cheful de destainuiri, daca m-am intrebat a qui bon sa continui aceasta spovedanie, acum am inteles, poate pentru prima data de ce. Pentru ca voi ma iubiti si ma urati sau va sunt complet indiferenta, ceea ce inseanmna ca exist pentru voi, in toate cazurile. Pana si cei ce m-au intrebat “Cine esti tu?” au raspuns unui ID care este o entitate cu o inima deseori in palpitatii, cu un ficat relativ cianotic de la alcool, cu un creier ale carui sinapse zbarnaie si atunci cand au nevoie de scurcircuit, cu o pizda uneori moale si alunecoasa, alteori uscata si rece ca o piele de sarpe.
Nu am vazut filmul. Am ramas cu mainile curate fara sa simt nevoia sa-l mai vad. Dar voi, prieteni, dusmani sau indiferenti, ati fost… wow!
