SORIN OPRESCU- PRESEDINTE

Posted by Andaa | Posted in orgasm politic | Posted on 29-04-2009

6

Am tot zis ca ma las de politica. Sunt doar pizda. Pizda cere pula. Chestie de genomul orgasmului.

Nu pot sa nu fac niste comentarii. E chestia de lindic.

Sa incep cu europarlamentarele. Cea mai buna campanie o face Vadim Tudor si Becali. Pur si simplu aduna voturi folosindu-se de criza si de spiritul civic al romanilor. Ce pula mea, am prins hotul sa-l futem. Chiar daca noi suntem o natie cleptomana. Politia- niste Garcea. Sa ne futem pe ea.

Cea mai slaba campanie o face PSD. Un mastodont care se misca greu. Ideea aducerii stafului de campanie a lui Obama, este cea mai mare si mai elucubranta tampenie. N-are conteaza ca ,,care este” e colorat. Poate ca pentru Vanghelie mergea asta. Deja m-am plictisit si ma duc la culcare.

Geoana a vorbit despre stramosi la Focsani. Dupa model Obama. A supt-o de nu a avut aer. A mai zis si de soacra-sa. Felatie. Adica muie. De ce pula mea PSD NU SCHIMBA CANDIDATUL.

La vremuri de criza prinde limbajul lui Vadim Tudor, Becali si Vanghelie. ERA VREMEA LUI VANGHELIE ACUM. Din fericire, futi nu futi, vremea puterii trece.

PDL-isti sunt varza. Basescu prim-ministru sau cand fantoma flotei te cheama in arestul lui Gigi Popoviciu.

PNL. Antonescu are un discurs schizoid. Nu are substanta.

Sorin Oprescu va candida si va castiga. Am spus candva ca e vremea lui. Tine minte Cristian Sutu ce iti spun.

Ma duc sa ma culc. Pa.

Pizda proasta

Posted by Andaa | Posted in ANDAA | Posted on 14-04-2009

5

Dupa ce am postat textul “Fara Titlu” m-am purtat ca o pizda proasta cu Adaam. Eram superioara- genul ala de pizda care a descoperit adevarul absolut. Adaam trebuia uitat, trebuia coferit tastei delete. L-am dus acasa. Am simtit o mare superioritate si in acelasi timp o placere vecina cu orgasmul. Ma rastigneam in saptamana patimilor si nu pentru iertarea pacatelor Lui ci pentru erectia EVIDENTEI.

La 3 secunde dupa ce m-am despartit mi-a fost rau. Fara Dumnezeul Iubirii nu exista viata. Probabil trebuia rastignit.

Am fost la o terasa. M-am imbatat ca o pizda proasta ce sunt. Barmanul mi-a povestit despre iubirile lui. A vrut sa ma futa. Dorea sa ma conduca in garsoniera. Acolo e biserica mea. Templul meu. Adaam a intrat astazi in el. Mi-a sarutat pizda. Apoi am facut iubire.

Spre seara, cand a plecat iar m-am simtit parasita. Sunt o pizda proasta, stiu asta.

Fara titlu

Posted by Andaa | Posted in ANDAA, Uncategorized | Posted on 12-04-2009

8

Aseara am vazut un film pe AXN. Cred ca se chema MR JONES, cu Richard Gere in rolul principal. O poveste a unui om absolut normal dependent de entuziasm. Numai ca atunci cand esti dependent de entuziasm lumea te percepe ca fiind absolut nebun si iti judeca gesturile raportate la evidenta. Iar evidenta este lipsita intotdeauna de entuziasm, ea fiind exacta ca o axioma. Orice incercara de a fenta aceasta axioma pare ori un lucru interzis, o incercare de revolutie romantica , ori un act alienat.

Revoltatul sfarseste oricum in derizoriu. Pastisat din Shakaspeare, devine un Juliet modern sau o Romeo in fusta mini, care atrage mila intregului univers ghidat dupa legile ei, sau este trimis la spitalele de nebuni pentru a se indragosti de camasa de forta. Lumea e condusa de un Dumnezeu patriarhal, mereu asezat in capul mesei de Duminica, fiind atat de prezent in noi incat a devenit absent, si pe care, paradoxal, cei 2000 de ani de liturghii l-au transformat in ciudata evidenta.

A fost o vreme cand imi serveam portia de entuziasm din futaiuri si alcool. Un coktail al libertatii absolute. Nu ma futeam animata de un nihilism, nu vroiam sa schimb lumea exhibandu-mi pizda mea nesatula. Nu beam ca sa uit, beam ca sa vad mai limpede si sa tin minte. Sa colectionez clipe pentru a fi pregatita de pledoria finala in fata celei de-a doua veniri. Ce ciudat, fara a fi credincioasa, cred ca l-am cautat pe Dumnezeu. In perioada futaiurilor si a betiilor orgiastice il stiam acolo fie in coma alcoolica fie lingand in pizda o muritoare futandu-se in draci. Din cand in cand mai beam cate un pahar, si sporovoiam despre monoteism. Mereu ii argumentam ca el este singurul Dumnezeu, chiar daca usor alcoolic. Cert este ca mereu il minteam. Eu insumi credeam ca uneori nu i-ar strica o sedinta la alcoolicii anonimi. Incepuse sa ma plictiseasca, vorbea gura fara el iar mainile ii tremurau dimineata. Dar nu asta era cel mai important. Ii disparuse entuziasmul, si peste lucrul asta nu puteam sa trec.

Sigur mai exista si un alt fel de Dumnezeu. L-am gasit fara sa il caut. M-a gasit fara sa ma caute. A inceput ca o poveste banala, o discutie pe messenger, un entuziasm necunoscut mie m-a facut din ce in ce in ce mai curioasa, mai dependenta. Am tot sporovait asa vreme de 8 luni, am vorbit mii de ore la telefon, ( iubeam atat de mult telefonul incat il consideram marea inventie sfanta a omenirii) ne-am facut planuri care in mod firesc aveau sa ne schimbe vietile si o data cu noi sa dinamiteze intregul Univers ca un Big Bang controlat, pana in cele mai mici amanunte. Nu imi mai ardea de betii iar pizda mea din altarul care credeam ca este si care primise atatia barbati pentru a-I aduce ofrande, devenise o camera de garsoniera deratizata si aerisita. Ne-am vazut in sfarsit si din aceea zi am devenit a lui si el al meu. Era un cu totul alt entuziasm. Unul nesfarsit, unul care se inventa la nesfarsit in gesturi simple si lucrurile comune. Un entuziasm care imi dadea forta si pentru prima oara un viitor palpabil. Si fireste credinta intr-un singur Dumnezeu, un Dumnezeu al iubirii, un Dumnezeu bun, cald si orgasmic, Un Dumnezeu atat de prezent in noi incat nu avea nevoie de liturghii si icoane pentru a ne inchina Lui. Un Dumnezeu care nu se odihnea niciodata pentru ca oamenii comozi sa-I cerebreze ziua si implicit evidenta. Ei bine, entuziasmul meu suprem venea din iubire. Iubirea fata de Adaam. Prin aceasta iubire il descopeream pe Dumnezeu. Unul care nu propovaduia evidenta si care nu avea nevoie sa bea niciodata, asadar unul care nu ma plictisea. Singurul Dumnezeu pentru care merita sa mor in numele Evangheliei lui pe care eu cu Adaam o scriam clipa de clipa vreme de atatea luni, si pe care aveam s-o scriem pana cand moartea ne va desparti. In ultimul timp intrasem intr-o ciudata stare de respingere. Dorul de mare, de convorbirile mele cu Dumnezeul alcoolic, spectrul din ce in ce mai prezent a Dumnezeului evidentei sau poate un masochism care pusese stapanire pe mine, m-au facut sa-mi acutizez simturile. Cumva, Dumnezeul iubirii imi sugera sa gust din Fructul Oprit. Drept pentru care m-am imbatat, altfel fireste ca nu aveam curaj, si i-am citit mailurile. Trecand peste starea de sictir provocata de violul comis, pana astazi nu am constientizat exact mesajele trimise si primite de Adaam. Mi se pareau cuvinte goale care chiar daca aratau o mare dragoste nu degajau Iubirea. Din cand in cand, Dumnezeul iubirii imi mai arata Fructul Cunoasterii. Usor usor am simtit cum ma paraseste entuziasmul.

O blazare ca o moarte iminenta a pus stapanire pe mine. Singura in garsoniera il invocam pe Dumnezeul alcoolic sa gaseasca dracului o solutie, sa se alieze cu Dumnezeul asta si incerce sa-l anihileze pe Dumnezeul evidentei. Deja acceptam prezenta si altor dumnezei. Politeismul descoperit ma omora pur si simplu. Fireste ca imi puneam intrebari. Daca suprematia Dumnezeului Iubirii este de netagaduit, de ce mama dracului il mai chem pe Dumnezeul betiv, care devenit gelos imi intoarce spatele razand ca un uliu in timp ce zboara peste capetele noastre. Daca m-a durut in pizda de Dumnezeul evidentei de ce pula mea incep sa ma tem de el, asadar o data acceptandu-I prezenta, in ciuda argumentelor aduse zilnic de Adaam in favoarea unicului Dumnezeu al iubirii, si pe urma recunoscandu-I forta indestructibila a Lui si a Evidentei lui de cacat?

In ultimele saptamani am devenit complet maniaco-depresiva. Strabateam o tranzitie periculoasa de la stari de maxim entuziasm la un sictir triumfal sau mai rau cadeam in tristeti sfasietoare. Ideea de iubire imposibila si mai ales de imposibilitatea spargerii evidentei puneau atat de des stapanire pe mine incat ma comportam ca o indracita. Era de ajuns un telefon primit de Adaam ca sa devin frigida, sa vreau sa plec, sa fug, sa ma duc dracului de aici. Dupa cum un zambet de-al lui imi era suficient pentru a-l recunoaste pe Dumnezeul Entuziast al Iubirii drept Unicul Stapan al acestei lumi facuta dupa chipul si asemanarea noastra. Il intrebam de vreascuri, o sa dezvolt candva simbolistica lor, asteptand un raspuns negativ nu neaparat pentru ca aveam incredere in el, ci pentru a fi linistita pe timpul noptii. Am inceput sa beau noaptea singura rugandu-ma la Dumnezeul spritar sa ma lumineze, dar constatam ca el este atat de treaz incat nici nu mai exista. Aderase si el la Evidenta fara niciun fel de regret sau penitenta. Diminetile erau in ordine, iubindu-l pe Adaam cu o sfasiere in suflet. Ma agatam de el si cerseam dovezi de existenta al Dumnezeului iubirii fara sa spun asta in cuvinte, de teama ca voi vana vreo expresie care sa ascunda in ea minciuna si implicit dovada Marelui Adevar al Evidentei. Aseara am vazut filmul. O ciudata exaltare a pus stapanire pe mine. Nu am negat Evidenta si nu am avut revelatia omnipotentei Dumnezeului Iubirii. A fost altceva. A fost siguranta ca merita sa lupt. Pentru asta aveam nevoie sa fiu cu Adaam. Si fireste sa fim entuziasti. Aveam sa scriem o carte care va dinamita Universul. Dupa, puteam sa si murim, Dumnezeul Iubirii devenea Evidenta iar restul Dumnezeilor erau vazuti in nuditatea lor de zei pagani, alti Dumnezei blamati si aruncati in Iad. Aveam sa distrugem Evidenta, iar liturghiile de 2000 de ani, chiar daca exprimau o mare dragoste aveau sa fie cuvinte goale lipsite de orice forma de Iubire. Pentru asta aveam nevoie, cel putin eu, de entuziasm.

O Duminica frumoasa. Ziua de odihna a Domnului. Am mers sa il iau de acasa hotarata sa fiu exaltata, sa cant, sa rad, sa fac dragoste ca o nebuna, sa-I spun ca voi fi a lui si numai a lui, ca putin imi pasa de vreascuri si de evidente. Dumnezeul iubirii era cu mine chiar daca mergea mai in spate, cred ca obosise. Oricum ii spusesem ca ma grabeam. L-am sunat asa cum am facut de zeci de mii de ori. Am simtit ceva in vocea lui. Am pus insa pe seama paranoiei mele. Am privit in spate si am vazut ca Dumnezeul meu statea pe o bordura. Se odihnea. Parca imi spunea sa ma asez langa el. Am mers mai departe. Derulam in minte ceea ce mi-a spus Adaam la telefon. ,, Cobor sa cumpar paine, apoi duc sus si pe urma mergem”. Fiind Floriile mi-a trecut prin cap ceva de transsubstantiere, unul din ritualurile prin care Evidenta omoara Entuziasmul. Fireste am pus totul pe seama starii mele maniaco-depresive. In fine, am ajuns. L-am sunat din nou. L-am intrebat unde este. Imi era dor de el, sa-l strang in brate si sa-I spun ca am doar un singur Dumnezeu si mi se rupe de ceilalti daca exista sau nu, eu oricum, noi ma rog, credem doar intr-unul singur. Parea distant, avea iar acelasi zambet blanc. Iarasi m-am gandit ca mi se pare. Trebuie sa ma comport ca o schizofrenica lucida. Iubesc, este tot ce conteaza, tot ce nu tine de iubire, vreascuri, egocentrism, sunt doar in mintea mea. In fine a urcat. Au trecut 5 si 40 de secunde. Am deprins aceasta cronometrare din perioada acuta a vreascurilor. Dar nu din cauza lor am sunat. Pur si simplu imi era dor de el, vroiam sa-I spun marea mea revelatie. Mi-a raspuns si a coborat asa cum imi spusese, repede. Adica peste inca 2 minute care in mod firesc mi se parusera 2 secole. Eram fericita ca venise. Era nervos. O nervozitate acuzatoare. De ce dracului dadusem telefon. Doar a aranjat painea pe masa. Si a mai spus ceva. Ceva esential. Ca trebuie sa vada cum face, ca este un barbat insurat despre care nevasta nu stie ca este iubita de o alta femeie si ca trebuie sa mai petreaca timp si acasa. Imi zic: am entuziasm, am entuziasm si ma uit dupa Dumnezeul iubirii. Care fireste s-a dus dracului la baut cu primul meu Dumnezeu, ala alcoolic care mai nou, facand economie atata timp, face si cinste in birtul de peste drum. A continuat sa-mi repete ca am gresit sunand. La dracu dadusem mii de telefoane, sute de mii. I-am propus sa se intoarca acasa. Oricum prezenta lui nu mai conta. Stiam ca gandul lui va fi acasa. Trebuia pastrat un echilibru, mi-a spus. La dracu, echilibrul este avatarul Evidentei si al Dumnezeului ei. Am ajuns in garsoniera noastra. Ne-am luat in brate. Imi spune ca ma iubeste. Am senzatia unui personaj shakespearian. Juliet in pantaloni, de data asta consolat de o Romeo in mini jup. Trebuie sa am entuziasm imi spun.

Deschid blogul. Citesc. O intreaga viata este scrisa aici. Ce ciudat. Totul imi e strain. Mi se pare lipsit de forta. Textele vechi din perioada betiilor si futaiurilor mi se pare palide fata de cele in care ma abandonam lui Adaam, iar acestea mi se pareau niste tampenii imberbe de un romantism dulceag in fata Evidentei care se instaleaza usor, usor ca un praf de 2000 de ani asezat peste lume, pe care chiar daca il stergi si dai stralucire clipelor, el se intoarce pentru ca insasi praful da eternitate acestora.

p.s. Astazi ma despart de Adaam. Niciodata nu am fost mai sigur de acest lucru. Nu ma intorc la futaiuri si la betii, cu toate ca dau o fuga pentru un ultim pahar cu Dumnezeul cel Beat. Nu il mai car dupa mine pe Dumnezeul Iubirii, oricum el este beat acum, probabil ii fac o poza alb-negru pe care candva o sa se aseze praful. Ce voi face nu stiu. Probabil o sa caut alt Dumnezeu. Probabil o sa ma caut pe mine! Cu mai mult entuziasm.

LA PIZDA CU VOI!

Posted by Andaa | Posted in Uncategorized | Posted on 09-04-2009

8

Dupa foarte, foarte multa vreme am chef. O ciudata revelatie s-a cuibarit in ovarele mele, in uter si vagin. Am genitalul in pozitie de atac. Adio blazare si sentimente acut-depresive. Adio filosofii vadit paranoide. Cand lumea crestina se aseaza in genunchi, eu si pizda mea vom face un zbor de recunoastere deasupra oamenilor prosternati. S-a terminat cu lamentarile cu lacrimile labiilor. Sunt o pizda ce pula mea. Am samanta noului Univers adanc varata in trompe. Am un penis in creier pe care il iubesc. Il iubesc si vreau sa ma futa. Nu il mai vreau depresiv. Chiar am chef. Si asta ma face sa juisez.

O bomba atomica imi va porni in curand din pizda. In loc de neutroni o sa am flori, lumanari mirositoare si paturi gata bune pentru un futai magistral.

Fericirea incepe din pizda. Lumina se vede tot de acolo. Veniti sa luati lumina!

PIZDA: PIERDUT IDENTITATEA, O DECLAR ELIGIBILA

Posted by Andaa | Posted in orgasm politic | Posted on 08-04-2009

7

Nebunia furtunii e-n mine. Fireste ca ascult manele: “Fara numar fara numar”. Explodez. Am creierul bolnav de putere. E un buboi urias in care viermii danseaza 24 de ore din 24 un vals nebun pe o partitura cantata de orchestra Titanicului. Dirijorul e mort. Are in plamani urme scatofile de inspiratie politica.

Pizda mea va candida la presedintia PLANETEI. Imi aleg biroul in una din Camere.

Sa nu aruncati cu asteroizi in geame. Succese oricum.

Sunt o pizda, ce pula mea! Un Taxi pentru Spitalul de Urgenta. Adresa: Romania care este…

Cacat. O stenograma curata

Posted by Andaa | Posted in Uncategorized | Posted on 04-04-2009

7

La Gigi. Un miliardar televizat e arestat. Catuse pe mainile care aruncau euro.
A murit Gigi Becali! Ca sa invie/ invieze trebuie sa vina Pastele. Sa se ridice la cer.

A murit Axan. Nici nu stiu daca ma intereseaza. Axan fiind din Techirghiol. Vice Primar.

Discutia mea cu Supravietuitorii!

Necenzurata

Axan a murit in somn

Asta a murit in somn. Fost viceprimar, lume multa, cum e de obicei… A murit ala, in somn. A facut hac si s-a dus. Am dat 3 telefoanae eu, ca sa prinzi ideea. Ion zice… – primul telefon lui Ion – “a murit, Dzeu sa-l ierte, pacat de el ca avea 65 de ani…”. Da sa stii ca nu mai dormea in pat cu nevasta-sa. Ca altfel nu avea cum sa-l gaseasca ea domenid. “ pe urma il sun pe primar. Nicolae. Aoleo dom primar, a murit nicu axan. De infarct. Eu ca sa-l racai . aveti grija cu inima. Asta a facut trei infarcturi. Cred ca n-a simtit, ca i-am zis. Da, ma saracu’ da’ asa e, sa stii, ma doare ochii. Stii… cand eram la ropiamrie asta facea dezacord intre subiect si predicat. “ ma doare ochii si ala, milos. Pe urma o sun pe carmen. Ba, uite, ma, a murit nic ala.. da, ma dzeu sa-l mierte, cu o voce trista. Da; uite ce zice lumea. Ca nu mai dormea cu nevasta, ca aia l-a gasit. Aoleo ce lume rea. Poate s-a trezit victorita si s-a dus sa faca cafeaua. Pai, acum ajung a propos de ce lume rea. Chiar erau la inmormantare si bratu si nicolae si adrian, adica cei trei primari ai orasului. Asta, axan fiind vice la fiecare in parte. Si zic, ba, adevarul e ca toti primarii astia, toti trag sa moara politic vorbind. Nicolae4 de inima rea, adrian de criza politica si bratu operat de colon. Ca s-a ccat pe iel de orasi. Hai, nu fi perfid, a zis carmen. Pe urma il sun iar pe ion. Mai, zic vezi ca dormaea ala cu nevasta in pat dar ea s-a trexzit sa- duca cafeaua. Ca mi-a zis carmen. Si asta zice. Du-te ma in pula mea, tu cu sursele tale, ca ala nu mai bea cafea de 20 de ani. Suferea de inima si se ingrijea. Toti milosi, dealtfel.

Axan a fost mitul parvenitului in Techirghiol.

E doar o stenograma…

GIGI BECALI

Posted by Andaa | Posted in orgasm politic | Posted on 03-04-2009

2

dan nica e varza. fa-i, manca-ti-as! PRESEDINTE MIRCEA GEOANA? mai, sa fie…

ORBAN, O PIZDA

Posted by Andaa | Posted in Uncategorized | Posted on 03-04-2009

2

Ma uit la Realitatea Tv. Orban. Ludovic Orban. Vorbeste despre POKER. Alt muist. A jucat cu Piti . Lasa-ne. Joaca cu Crin Antonescu. Si uita de muia pe care a luat-o cand te-a prins in pizda mea beat si pisat chior. pA

PIZDA ROMANIEI

Posted by Andaa | Posted in Uncategorized | Posted on 03-04-2009

4

Becali a devenit pizda Romaniei. Nu ca mi-ar parea rau. Dar e o pizda. Maine, am sa va dau stirea: O pizda personalizata BASESCU.

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats