top post blogging

Posted by Andaa | Posted in politica | Posted on 05-01-2009

5

La multi ani ani! Pun astazi un text care mi-a placut teribil. Daca vreti, este un un text scris de un mare actor in memoria unui altui actor. Cristi Sutu si-a facut topurile lui, eu inca nu am timp.

Cu Dan Iosif in Comitetul Central!

decembrie 22, 2008 de malaimare

In decembrie am alergat fuga la CC sa ma intalnesc, habar n-aveam cu cine, dar aveam in cap ca trebuie sa obtin arme si oameni ca sa apar Teatrul National. Nu-mi trebuiau multe si nu-mi trebuiau multi, Teatrul National era un fel de buncar pe care il cunosteam ca pe buzunarul meu si care putea fi aparat cu usurinta, dar care intrat pe mana unor teroristi putea deveni sediul unei catastrofe( are un bazin imens in subsol care putea inunda o bucata buna din Bucuresti).

M-am dus la poarta, am spus cine sunt si ca vreau sa ajung la cel care poate decide A venit un tip imbracat in niste haine amarate si cu un AKM in mana. Am mers prin niste subsoluri nenorocite si, de cateva ori, m-a tantit pe jos tragand cate un incarcator intreg in intunericul friguros al incertitudinilor in care traiam. Am ajuns intr-o camera unde era Mazilu, care nu m-a bagat in seama, probabil ca gandea ca este o aiureala ce solicit eu, dar a inceput o sarabanda de focuri si toti ne-am trantit pe burta si am stat asa, in intuneric mai bine de jumatate de ora. Cand s-a oprit omul care m-a adus a venit langa mine si mi-a soptit:

- Pe astia nu-i intereseaza chestia cu teatrul da-i in p. ma-sii, hai sa te scot de aici ca e nenorocire. Am plecat lamurit cu privire la teatru si arta, am mers iar prin subsoluri, m-am trantit iar pe burta de vreo doua ori iar omul a mai tras cateva incarcatoare.

- Cate ai, l-am intrebat?

- Cate trebuie!

Cand am ajuns la iesire mi-a intins mana si mi-a spus:

- Maestre, mi-a facut placere sa te apar!

Dupa ani de zile ne-am revazut. Ne-am intalnit apoi de multe ori. El era la Cotroceni, eu la Parlament, si de fiecare data mi-a facut placere sa-l vad si sa-l aud. Era un om care punea valoare pe respect. Il iubea pe Iliescu si putea sa-l apere cu pretul vietii. A murit, dar cred ca ar fi putut muri cu siguranta vazand in ce hal a juns PSDul si cum isi bat joc mizerabilii de idolul sau.

Se numea Dan Iosif si era un om care imi placea.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Comments (5)

Dar oare din ce vine respectul si dorinta asta de a-ti proteja mentorul chiar cu pretul vietii?

“Touch me… never will I feel so safe… hapiness may smuther me… when I’m in your arms…
Be for me… only me and no one else… you must be the flames I felt… creeping into me…”

La multi ani si un an nou minunat iti doresc

“Come to me… shock me with the electric smile… I will come a thousand miles… heavening with you…
Speak to me… doze me with enchanted words… speak up and then hold my head…
Metaphorm your beeing…
Again, again, again… I loved you… you know it’s good… from me.”

Dupa o tacere lunga urmeaza alt stil, mai stangaci decat cel cu care am fost obisnuiti pe-acest blog. Cine scrie in numele Andei? Ce face Andaa?
Desigur, tacere… poate Scenarista umple un gol…

Write a comment

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats