Dumnezeu, la inceput de propozitie

Posted by Andaa | Posted in ANDAA | Posted on 04-09-2008

10

Sunt o tarfa si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain. Poate, doar, crima, furtul si alte pacate capitale de pe lista pe care S o are lipita pe usa frigiderului, sub magnetul Coca-Cola, alaturi de lista de cumparaturi si factura Romtelecom. Uneori nu sunt tarfa. Doar o femeie cu pizda inchisa ca o scoica vie, inainte de expulzarea perlei. Iubesc si imi asum iubirea. Asa cum e ea, fara aura in icoane, fara maini impreunate, cu genunchii desfacuti larg si coapsele fierbinti. Daca idealizez iubirea?! Intrebarea e pleonastica. Iubesc cuminte si hectic, call in.

Faptul ca imi marturisesc pacatele oglinzii ma face mai vinovata decat sunt? Asa se spune. Oglinzile sunt mincinoase. Iti spun mereu ca esti frumoasa, chiar daca esti un monstru hidos. Voi muri, la un moment dat. Nu voi afla daca cadavrul meu va mirosi a trandafiri sau ma voi mumifica. Poate voi deveni o sfanta importanta in noua biblie globalizata.

Andaa, cap. 1 cu 1: “fericiti cei care se iubesc; a lor va fi imparatia lui dumnezeu”.

Cum sa scriu dumnezeu? Cu D mare sau cu d mic? Sa-l pun mereu la inceput de propozitie? 

Dumnezeu, la inceput de propozitie, ma va feri de eroare. Al meu inca nu s-a nascut. Va fi creeat dupa chipul si asemanarea mea, ca o oglinda in care voi arata mereu frumoasa. Sau va fi multiplicat pe etichetele conservelor, imprimat pe globulete de pom, tricouri si fete de masa, in tabloide sau reclame cu magnet si va fi lipit pe usile frigiderelor. Intre el si usa metalica, un univers de liste si facturi, reguli si legi.

Dumnezeul vostru s-a nascut? Cum arata?

Astept sa-mi raspundeti la intrebare. Va multumesc pentru raspunsurile (de pe blog si de pe messenger) la postul anterior si imi cer scuze celor care au comentat fara sa le apara comentariile. Sper ca am rezolvat problema.

Adaam, vreau ciocolata si lacat la depozit

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats