Astazi este cu mine. In bucataria de la etajul 8, alaturi de o oala cu fasole cu peste 45 de boabe facute scrum. Deasupra lumii lor, in lumea noastra ca o apocalipsa. Sunt goala, plina de sperma si fierbinte ca un iad in care Dumnezeu este inchis intr-un solar. Il sarut usor. Toaca ceapa si rade. Imi dau lacrimile. Fireste ca e de la ceapa. Taiem si carnatii.
Fumam. Adaam s-a impartasit din mine. Mi-a baut pisatul. Nici macar nu e un cuvant licentios. Vreau sa ma lingi acum. Limba lui este in vagin. Esti fierbinte imi zice. Fireste ca sunt. Nu stiu daca sunt suficient de fierbinte ca sa topesc in mine toate iluziile al caror zoom este canonizat in dogma. Adaam. . Lumea vazuta de la etajul 7 pe geamul unei bucatarii este captivanta.Dimineata cand ne beam cafeaua, eu cu adaam, dupa ce ne futem toata noaptea. Aceea cafea trezeste mortii din noi. Aruncam zatul ca pe o cenusa, sperand ca o luam de la capat. Chiar daca sufletele lor ne bantuie. Chiar daca ne privesc atunci cand o facem. Asta nu a inteles. Nu privirea lor conteaza, ci oglinziile mereu concave ale propriilor noastre iluzii. Retina sfiintiilor functioneaza la fel atat cu lucrurile candide cat si cu pacatul. Iubirile interzise isi revendica ratia lor de libertate. Iisus Hristos s-a dezbracat pe cruce. Cu el pot sa ma fut in aplauzele multimii.Dracul a fost trimis in turma de porci. Adaam si-a inlocuit frunza de molid cu bradul asezat pe acoperisul unei case. Bradul este legat de o cruce. Intotdeauna in bucatariile de parter cafeaua adoarme in canile inscriptionate cu I love You. Stereotipia aromei se va regasi intotdeauna in zat. Si el va ramane intotdeauna in ibric.
Ardem iarasi ceapa, carnatii si singura lingura de bulion. Radem. E casa noastra imi spune. Trebuie sa te inveti sa te ocupi putin de ea. Mai avem o cutie de boabe de porumb fiert. O varsam peste fasoalea arsa, ceapa arsa, carnatii arsi.
Mancam. Astazi sunt o iada. Iada flutura, imi spune. Fluturul meu hai la masa.
Dumnezeu ma priveste si rade. Parca suntem in post. Vrea si el o portie. Ma intreaba daca va da gaze. Ii spun sa nu explodeze Universul. Va veni ea si vremea asta.

Reteta apocalipsei lumilor vechi.
O bucata Andaa. O bucata Adaam.
Fasole, boabe de porumb, ceapa, carnati.
Un pat, doua laptopuri, o scrumiera, tigari.
Multa iubire.
Dumnezeu care priveste curios.

Se face dragoste. Fasolea fierbe pe foc. Andaa isi deschide sfincterele, urina tasneste din ea ca o ploaie de vara, peste drumuri prafuite. Adaam o suge, o bea, o linge. Fasolea se arde. Ceapa se toaca peste laptopuri. La fel si carnatii.
Din cand in cand, Andaa i-o suge lui Adaam. Totul se arde.
Andaa, Adaam, mananca fasole cu boabe de porumb fiert, undeva la etajul 8.
Deasupra lumii care incet incet se prabuseste.

E cel mai prost text scris vreodata. Ma vait ca o baba paralizata care nu poate ajunge la vibrator. Sunt varza, tocata, ambalata in borcane cu folie in loc de capac. Adaam, spala rufe, eu fumez, e 1 aprilie. Vreau sa ma fut. Nu este pacaleala. Qwertyuiopasdfghjklzxcvbnm…….PUNCT. Artistii foamei coboara incet incet in realitate. Sa-mi trag una.

Adaam ma intreaba daca o iubire ca a noastra poate eluda trecutul fiecaruia dar si viitorul nostru.

Ii raspund ca nu. Nimeni nu ofera polite de asigurare pe Apocalipsa.

Cred ca marea majoritate a oamenilor s-au nascut pe 1 aprilie. Dumnezeul lor sufla in aceasi zi peste lumanari. Din tort nu va iesi Dracul.