- As vrea sa ma surprinda cineva, ca sa nu mai pot sa dau inapoi.

Nu stiu daca a zis ,,pot’’ sau doar mi s-a parut.

Asta se intampla dupa ce mi-a facut un cunilingus pe o banca, in parc. Banca se afla in intuneric. Interdictul este camuflat. Lampadarele s-au aprins. Deasupra noastra, ca un reflector, o lumina priveste scena. Ramane intre picioarele mele. Ma intreaba de ce privesc asa speriata. ,, Ca su nu fim surprinsi”. Stai linistita, imi spune. Hai sa ne futem. Ne ridicam de pe banca. Ma inchei la blugi. Plecam. ,,Ai mai multe prejudecati decat mine’’, imi spune. Privim amandoi spre banca. S-a vazut totul. ,, Ai vreo problema?” il intreb. “Nu, niciuna”.
-As vrea sa ma surprinda cineva ca sa nu mai dau inapoi. Nu stiu daca a zis ,, pot sa dau inapoi’’.
-Cum vine asta? l-am intrebat.

,,Veneam spre tine. Ma grabeam. Cand te vad stii e ca si cum as vedea Soarele. In fine, trei fete, toate cu role. O tineau de maini pe cea din mijloc, cea care invata sa mearga. Cand m-a vazut cum merg asa grabit, s-a oprit. Astepta sa trec, sa nu o vad daca ar cadea. Ii era rusine de mine. Am intins pasul pentru ea. Sa nu mai astepte. Cand am trecut pe langa ele i-am spus,, Poti!” si am zambit. Toate trei s-au relaxat. “Haide, uite, si domnul a zis ca poti”. Stii ce a facut? A pornit. Am auzit, pana la un moment dat, rolele zgariind asfaltul.” ,, Asa, si cum iti spuneam, trebuie sa ai curajul sa pornesti.’’
,,Si a cazut?’’, l-am intrebat. ,,Nu stiu’’ mi-a raspuns, ,,Ma grabeam sa ajung la tine. La tine, Soarele meu’’.

,, E clar ca acum n-o mai iubesc. Acum te iubesc pe tine. Nu poti iubi mai multe persoane in acelasi timp. ‘’

Chestia asta mi-a placut. Mi-a tras-o pe la spate. M-am lasat confiscata de orgasm. Atat de incandescent incat mi-am dat drumul in fix 2 minute. Am venit spre el. M-am grabit. Este soarele meu, care ma orbeste atat de tare incat uit ca am role in picioare.

Despre Manastirea Cernica s-au spus si se vor spune multe. Aceiasi calugari ca peste tot, cu burtile suparate pe sala de fitness, acelasi peisaj edenic si frust inconjurat de palatele noului mileniu, vile decente cu cateva etaje privind spre lac atat de imperturbabil. O manastire, jeepuri, cersetori, tarabe cu iconite kitsch si cruciulite luminoscente. Cateva cimitire asezate strategic. Vipurile inhumate in stanga, mirenii de rand in dreapta, calugarii-sfinti putrefacti in centru, toti avand acelasi fel de cruce la cap, cantitatea de bale lasate pe ele facand intransigent diferenta intre defuncti. (Idee: necrofilia are ca preludiu sarutul apasat al crucii?). Biserica adapostitoarea de vietuitoare, vad o pancarda spunand ceva despre niste moaste. Scheletul haut-couture al calugarilor cu coaie. Post mortem.
Aceleasi chilii saracacioase de cinci stele cu plasma programata sa porneasca pe canalul 77.
Acelasi clopot ca peste tot.
Toaca incepe sa bata, sau ca si cum Dracul arunca un bull-roarer ca pe un bumerang. Intru in biserica. Adaam este marcat de eveniment. Intrebarile metafizice se pun nu numai atunci cand suntem singuri, ci si cand spectacolul de sunet si lumini obliga la o intrebare simpla: ,,Daca ce fac nu e bine?’’.
Dracul in marea lui inteligenta s-a dovedit a fi liberul arbitru al iubirii inca de cand, tarandu-se in forma de sarpe prin liziera lui Dumnezeu, a spus celebrele cuvinte, ce-i drept sasait, ca sa nu-l auda Cel ce Este, veritabila reclama la E-urile existentiale: “Mancati…Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.’’
Eva a mancat si astfel si-a tras-o cu Adam, populand Tera cu pornografia Pacatului Originar, nascand ispasirea ca rezultat al unei ispite de care poti scapa doar cedandu-i.

Voi reveni asupra Manastirii Cernica. Pentru mine a fost un spectacol. Invitatia de a vedea pamantul fagaduintei in varianta sit-com a venit de la un prieten al lui Adaam. Religios in amanunte de recuzita- basmale, fuste etc, ghidul preotilor sucombati, GPS-ul itinerant cu punct terminus, Sf Calinic si chilia parintelui Argatu, (cu paturi de spital a la Balaceanca in stanga amvonului), sarutul lasciv al crucii unuia…. salutul condescent adresat parintelui Emil, un fel de supervisor al comertului cu iconite, prieten cu un rocker care vindea copii tembele dupa icoane facatoare de minuni.
Poate imi voi aminti si de calugarul care, exact ca o banda de magnetofon, pornea ,,Doamne miluieste’’ exact la 2 minute. Am sa vorbesc si despre un cersetor cu proteze din lemn la picioare care isi numara existenta in bacnote de 1 leu. Ciudat, parintele Emil a dat fuga sa schimbe la el o hartie de un milion. Asemanarea dintre iconite si oglinziile care au nascut Lumea Noua.

Mi-a placut Adaam. A plans. Prietenul sau i-a spus ca este normal sa plangi in biserica. Inseamna ca mai poti fi salvat. L-am intrebat de ce plange. Asta, la intrare in cimitir. Mi-a spus ca ma imagina drept calugarita. Un mecanism stereotip. I-am spus ca as fi o calugarita mai buna decat ei. Nu am sufletul pervertit. Eu doar ma fut. Fac iubire.
Am stat in cimitir. Prietenul lui ne-a privit. Asa, cu coada ochiului. Avem ceva de ascuns.? Nu, in niciun caz… In fata cimitirului, privind spre cruci, doi copii se sarutau, pe o banca. I-am spus lui Adaam sa faca poza. A fost ultima fotografie facuta pana sa se termine bateriile de la camera.

Am ajuns acasa. Am vrut sa facem iubire. Mi-am impins pubisul in el. Duminicile miros a moaste. Sau a mir. Un sarut pe frunte este o stereotipie a unui destin. A intrat in mine. Ups. Seamana a datorie. Ca o masina care la fiecare 10 minute spune “Miluieste-ma!”. Si-a adus aminte de telefoane, de computer, de fotografii, si-a adus aminte de pacat. Am ras. Mi-am adus aminte de ce imi spunea ieri.
Gogorita aia cu rolele.

Stiu de ce nu s-a intors. Ar fi vazut-o pe fetita aceea intinsa pe asfalt. Prietenele, surorile, mama, nu ar fi ridicat-o. Sau poate ca da. Sau pur si simplu s-ar fi ridicat singura si ar fi pornit iar. Important este ca lumea ar fi privit-o si ar fi ras, sau ar fi ridicat-o din mila.

La moastele sfantului Gheorghe, cel care omoara balaurul, l-am vazut cum pur si simplu era transportat. Cumva langa ele, asa sa ma ajute Dumnezeu daca mint. Le-a mangaiat. A revenit cu palma dreapta asupra lor.
Atunci am stiut. Nu a privit spre fata cu role, chiar daca i-a spus “Poti!”. Stia ca nu e atat de proasta incat sa de-a drumul la mainile care au strans-o in siguranta 46 de ani.