Ne bem cafeaua mereu in acelasi loc. La aceasi masa. La aceasi ora. Ca un ritual. Nimic neschimbat. Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri. Sambata si Duminica schimbam ora. Week-endurile si sarbatorile legale au un statut conjugal. Ma intreb de ce nu ma plictisesc. Iubirea e totul. Lumea ne priveste ciudat. Noi o privim amuzati. Sunt mereu trei vanzatoare pe tura. Una bruneta, tipul acela de femeie care priveste verigheta de pe mana lui si juiseaza intr-o Evrika convulsiva. Cealalta blonda, care este multumita ca mereu o privesc in ochi si fac o gluma buna. A treia, un copil acneeic, fericita ca poate privi cand ne sarutam lasciv la masa numarul 13, aflata exact in centrul terasei. Atat de fericita incat pielea ii explodeaza in alte mii de bubite. Uneori mai vine si o blonda. Mereu suge o acadea. Ii spun lui Adaam ca a te gandi la nimic este cea mai pura forma de autocontrol. Te uiti prin ochii ei si vezi frigiderul cu bauturi. Si totusi de ce nu ma plictisesc? De ce nu fug la mare, sa ma fut ca o meduza. Si acolo sunt aceleasi vanzatoare. Exista pe langa mese cu numarul 13 si barbati care beau bere la masa numarul 14. Astazi, mi-am raspuns. Copilul acela acneic, la mare, ar fi imbracata in tanga si cu siguranta ar privi spre masa cu numarul 14. Fara sa-I pese ca la masa cu numarul 13, exista o persoana care acum se uita spre mare.