Bine ai venit, Doru!!!

Am recitit chiar zilele astea primele insemnari de pe acest blog. Recunosc, unele aveau mai mult nerv si mai mult verb. Poate ca varsta era de vina. Ineditul statut de tarfa a blogosferei. Viata de la malul marii. Dracu mai stie. In timp am sesizat o aoarecare maturizare, care intre noi fie vorba ma cam enerveaza. Datorata sau nu povestii de dragoste cu Adaam, aceasta ,,asezare’’ intr-un anume tipar imi lasa impresia unei stereotipii. Nu stiu daca este bine sau rau. Poate ca, fiindu-I fidela iubitului meu, nu prea mai am ce povesti. Sau pur si simplu blogul, pe care eu l-am perceput ca pe un organism viu, si-a facut datoria, si-a indeplinit propriul destin. L-am cunoscut pe Adaam, datorita acestui blog.
Inca din copilaria lui, blogul a adunat multi cititori si comentatori. Un personaj s-a creat impreuna cu el. Doru. Acest Doru, o tot innebunea pe Anca Scarlat ziarista pe atunci la Jurnalul National. M-a rugat sa-I sterg commurile lui Doru. Nu am fost de acord si a pornit o vanatoare impotriva mea. A sunat la redactia morti.ro unde lucram atunci cerand referinte despre mine, m-a amenintat pe mess etc si amd. Intr-un final am cazut de acord, sa-I modific comentariile. Imi pare rau ca am facut-o. Personajul Doru era realmente fascinant. Plus ca fiind o tara libera fiecare scrie ce vrea pe propria raspundere.
Astazi am avut bucuria si fericirea orgasmului revederii unui fost bun prieten.
Doru, a revenit pe acest blog. Paradoxal, chiar mi-a lipsit.