Nervoasa si in acelasi timp apatica. Sindromul PMS de luna decembrie 2009. Ma intalnesc cu Adaam la o cofetarie. Cafeaua costa 2 lei aici. Ne este foame amandurora. Aseara iar am fost la ogari, de fapt spre dimineata. Am pariat pe numarul 8. S-a dovedit a fi o javra dopata. Am ramas singura intre unii care pariau la ruleta. Sper ca brunetul acela umflat sa piarda toti banii asa cum am pierdut eu. Celebra tarfa a blogosferei, fara niciun ban in buzunar si fara nicio reclama pe blog. Unui prezumtiv client i-a luat foc depozitul de vibratoare. 120 000 De Euro convertiti in pule surogat s-au calcinat in focul apocalipsei. Si cum nu exista asigurare pentru Apocalipsa, el a ramas fara scule si noi fara reclame. Saraci. Ca la 20 de ani fara griji si fara bani. Jeepurile inca ma claxoneaza. Prefer sa merg pe jos. Sa stau langa Adaam. Sa ma suporte cu ogarii mei, cu derapajele date de ,,terminal’’, cu intrebarile pe care mi le pun in fiecare clipa, cu raspunsurile pe care le neg la fiecare doua secunde.
Am ajuns acasa. Este nervos. N-am niciun chef sa ma fut. Am sanii moi usor flasci. Nicio urma de lubrifiere. Pasarica mea e zip, arhivata in himenuri supraetajate. Vrea sa gatim. Ce ciudat. Tarfele mananca la restaurant. Una din antamarile conjugalului este gatitul impreuna. Este o chestie de mare intimitate, imi spune Adaam, si ma gandesc ca doi bucatari de la o cantina a saracilor nu pot fi intimi doar daca unul toaca ceapa si celalalt curata cartofii. Gatim spaghete. Punem apa pe foc, cat timp fumam o tigara la posta. Constatam ca nu mai avem spaghete. Gasim o punga de fasole. O punem la foc.
Nu ne mai spunem nimic. Ma gandesc sa plece, odata ca sa pot sa ma pregatesc de drum si eu. Marea ma cheama la ea. Orice poveste are si un sfarsit. Oricat ar fi de dureros el poate fi un nou inceput pentru mine, o eterna reintoarcere in matca pentru el. A fost frumos, a fost ciudat, a fost incredibil. Am avut lumea noastra pe care ne-am construit-o in lumea lor. Numai ca asa cum culturile traditionale inghit culturile underground, mai devreme sau mai tarziu, iubirile imposibile au un sfarsit fericit doar in romanele lacrimogene.
Ma asez in pat si privesc in tavan. Te iubesc Adaam. Nu stiu insa ce vreau. Ciudat pentru o tarfa. Chiar si pentru o tarfa rationala. Una care s-a multumit sa fie altfel, una care nu vrea sa schimbe lumea, una care se fute cu Dumnezeu, nu pentru ca blasfemia excita frustratii ci doar pentru ca vrea ca Dumnezeu sa se simta iubit din cand in cand. As vrea sa-I spun ca trebuie sa plec. Iubirile imposibile ranesc si oricat or parea de speciale, o nevasta, un copil, o masa de Craciun in familie au intr-un fel ceva Dumnezeiesc, chiar daca acest Dumnezeu este abstinent si depresiv. Asa este de cand lumea. Timpurile se bazeaza pe asta. Oricat de frumoasa si de intensa ar fi o clipa, prezentul ei devine trecut in comparatie cu un viitor pazit de cei doi cerberi incoruptibili, morala si traditia. Cine, pula mea sunt eu. O pizda, o curva, no name, in comparatie cu o verigheta ingalbenita de timp, simbolul unui destin ales si implacabil. Si totusi, intr-un fel am sperat. Speranta ultimul remediu al nefericitului. Sunt nefericita. Pana la urma, sfarsitul nu trebuie sa fie o apocalipsa.
A venit langa mine. Evita sa ma sarute. Poate ca simte ca ii scap. Poate ca vrea sa scape. Poate ca suntem prea epidermali, cu toate ca nu pe asta s-a bazat relatia noastra. Poate ca acum este timpul sfarsitului. Sa-l privim in fata Adaam. Si daca este cazul haide sa-l fortam. Sa-l euthanasiem. Chiar daca viata dupa Andaa nu va mai fi niciodata la fel, la fel cum viata dupa Adaam va fi complet schimbata.
Se joaca cu sanul meu stang. Imi suge sfarcul usor. Nu simt nimic. Pizda mea si-a cusut singura himenul. Ma dezbraca. Il simt surescitat. Ceva nu este in regula. Imi mangaie parul pubian. Imi ia fiecare fir in parte. Ma trage cu forta si totusi extraordinar de delicat. Sunt usor excitata. Imi ia mana dreapta si mi-o aseaza pe pasarica. Imi frec degetele de lindic, trec peste labii, miscarile sunt lente. Imi var inelarul in vagin. Simt privirea lui atenta la fiecare mangaiere. M-am mai masturbat in fata lui. Extrem de ciudat nu stiu de ce sunt inhibata acum. Daca o face sa ma ironizeze. Imi trag mana. Mi-o ia si mi-o aseaza pe pizda. Impinge usor cu limba degetele mele. Ma misc din ce in ce mai repede. Simt cum ma scurg. Sunt uda ca o mare. Ma saruta acolo si fluturii mei au nevoie de camasa de forta. Vreau sa te sug Adaam, sa te simt in gura. Vreau sa-mi dai muie Adaam. Si cuvantul este atat de curat cand iubesti. Stai sa fac pipi imi zice. Il urmaresc plecand spre baie. Se intoarce si imi aseaza mana pe pizda. Ma gandesc cat de mult il iubesc. Vreau sa faci pipi in gura mea ii zic. Ii vad privirea de drac, Dumnezeu este rusinat acolo in cerurile lui cu toilete ecologice. I-o sug si ma linge. Din cand in cand imi reguleaza sanul drept. Nu am frunza de camelie acolo. Sunt fecioara Adaam. Astept sa ma dezverginezi. Deja duhul sfant este mine. L-a lasat acolo pe fiul nostru.
Andaa, vreau sa faci pipi si vreau sa te sug, sa te beau. Sa ma impartasesc din tine. Sa ma inchin tie si pizdei tale. Sa fiu cumva numai al tau. Sa intelegi, ca fie ce o fi, te iubesc. Pe tine si numai pe tine. Mai mult decat orice traditie, morala, Dumnezei sau sfinti.
Ma linge si simt cum expozia orgasmului v-a distruge nu numai prejudecati, reale sau false, legate de morala, traditie, religie si alte norme care definesc normalul acceptat, istoria lui ,, pana cand moartea ne va desparti” ci chiar acest accept pentru un normal care banalizeaza si transforma in fatalitate cronica o sfanta declaratie de iubire. ,, Pana cand moartea ne va desparti” ar trebui sa vitalizeze fiecare secunda, sa confere perenitate pasiunii sa o sperie de ,,moarte, sa impinga aceasta ,,moarte’’ in propria imposibilitate de a se produce, nu sa o condamne in virtutea unui contract, la linistea confortului unui juramant de care Dumnezeu rade atunci cand, stapan pe situatie credea ca el este alfa si omega. Asta inainte, cu mult inainte ca pomul cunoasterii sa fie gustat de o Eva mult prea onctuasa decat insasi ,, urma sarpelui pe piatra” si fireste a ,,barbatului in femeie’’. Pentru ca pomul cunoasterii se afla la fiecare colt de strada, in metrou, in magazine deschise non stop, pe internet, in patul conjugal, in cana de cafea pe care o bem facand planuri de viitor. Pomul cunoasterii se afla in noi. Uneori ne este frica sa il udam si sa-l curatam de omizi, alteori preferam sa il smulgem din radacina. A rareori il gustam. Fructul oprit are gust de viata. Si daca moartea ca si fenomen va veni candva, de ce dracului sa nu gustam din el. Dumnezeu l-a plantat, il devoreaza din cand in cand si se bucura de gustul lui apocaliptic.
Andaa, fa pipi. Acum. Ma bate cu degetul pe burtica. As vrea sa pot face. As vrea sa pot face asta. Sa ma suga si sa ma linga. Ii am pula in gura. Pula. Nici nu suna obscen. Privesc la Dumnezeu cum se masturbeaza. Vreau sa fac pipi. Am primul orgasm. Il sug si cred ca pentru prima oara am orgasm in acest mod. Un orgasm de tip zepelin. Clipele s-au urcat in el pentru a lasa o urma pe cer, zepelinul care se arde, care arde prin frecare cu propria lui urma pe cer. Vreau sa fac pipi. Chiar vreau. Nu am mai facut asta niciodata. Este atat de atent. Jeesus. Nu stiu daca ma voi putea opri daca dau drumul la jet. Am inteles ca unele femei au un blocaj la nastere. Durerea orgasmului nasterii blocheaza uretra. Este nevoie de sonde, pense si alte obiecte introduse in pizda. Adaam ma linge la ,,gaurica’’. Imi place. Sunt uda. Clocotesc. Apa care este pe foc. Fasolea. Ohh Adaam. Cum dracului sa fac asta. Ti-am spus ca va trebui sa se termine odata si odata intre noi. Asa e legea firii. Morala, traditia, toti ceilalti. Fac Adaam. Ai rabdare. Chiar mi-e rusine. Ma opresc de zece ori sa fac asta.
Am facut. Ca o eliberare de mine. Nimic toxic, nimic urat. Doar eu in forma lichida. M-a lins, m-a inghitit, s-a impartasit. Adaam, cat de mult de iubesc.
S-a asezat peste mine. Pozitia clasica a misionarului. Are pula foarte tare. Eu sunt umeda, inundata. M-am deschis. Cu toatea astea il simt. Asa tare si mare ca o oferta de destin.
Un destin cat viata unui orgasm. Verbul a fi la prezent. Restul nimic nu conteaza. Acum si numai acum sunt a lui. S-a impartasit din mine. Maine e alta zi. Va merge acasa. Va gati, si se va uita la meciuri…..

Va urma