De ce nu-l lasi tu pe Freud in pace ? Doar barbatii il pot intelege si nu e recomandabil sa o faca, deoarece, dupa cum spunea un mare ganditor, cunoasterea ruineaza iubirea. Pai gandeste si tu putin, te-ar mai iubi cineva pe tine daca ar sti ca blogul asta l-ai scris din masochism (placerea cea mai mare a femeilor) si, pe urma, pentru bani ? Da, exact, masochismul tau este foarte evident: de ce lasi tu impresia ca esti o curva cand stim cu totii ca esti doar o doamna in realitate ? Curvele ca tine exista doar in lumea virtuala.

In fine, pentru baietii care vor sa cucereasca o doamna le recomand lecturi mai clasice care opun masochismului specific femininitatii o arma foarte redudabila:

“Eu, fireşte, am dat vina pe soartă, m-am prefăcut dornic şi ahtiat după lumină şi, în sfîrşit, am folosit mijlocul cel mai tare şi cel mai sigur pentru cucerirea unei femei, mijlocul care n-a trădat niciodată pe nimeni şi care impresionează absolut pe toate, fără excepţie. Acest mijloc arhicunoscut este: linguşirea. Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a sută parte dintr-o nota falsă, se produce o disonanţă şi apoi e bucluc. Dacă în linguşire absolut toate notele sunt false, ea totuşi face placere şi este ascultata fără supărare. O placere grosolană, totuşi placere. Oricât de grosolană ar fi linguşirea, ea pare cel puţin pe jumătate adevărată. Şi asta la toate straturile sociale, culte sau inculte. Chiar şi o vestala ar putea fi sedusă cu ajutorul linguşirii. Ce să mai vorbim atunci despre muritorii de rând? Nu pot să-mi amintesc fără să rîd cum am sedus o cucoană credincioasă bărbatului, copiilor şi virtuţilor ei. Ce bine m-am distrat şi cât de puţina bătaie de cap am avut! Cucoana era într-adevăr virtuoasă, cel puţin în felul ei. Toată tactica mea constă numai în atât: în fiecare clipă mă arătam strivit şi mă prosternam în faţa purităţii sale. O linguşeam fără ruşine şi abia obţineam, de pilda, să-i strîng mînă sau îi smulgeam o privire, că începeam număidecât să mă dojenesc pentru că i le-am smuls cu forţa, căci ea s-ă împotrivit, s-ă împotrivit atât de ţăre, că eu probabil n-aş fi obţinut niciodată nimic, dacă n-aş fi fost atât de desfrînat. Ea, în nevinovăţia ei, n-a simţit perfidia şi s-ă lasat prinsă fără voia ei, fără să-şi dea seama, fără să bănuiască măcăr etc, etc. într-un cuvînt, am obţinut tot ce am vrut, iăr cucoana mea a rămas ferm convinsă că este nevinovată şi curată, îşi îndeplineşte toate îndatoririle şi obligaţiile, şi ca a căzut cu totul întîmplator. Dacă ăi şti cât s-ă înfuriat când, la urma urmelor, i-am declarat că după sincera mea părere a căutat şi ea placerea la fel ca mine!”
Dostoievski, Crima si pedeapsa

Te-am pupat!
Adio si succes in continuare…