Spectacol cu casa inchisa
Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 07-03-2008
4
Sunt plictisita. Terminalul in care inca ma aflu a inceput sa ma stranga. Visez tampenii si am inceput sa cred ca Freud este un fel de drac care ma inteapa in anus cu furca lui in forma de fulger divin. Intrebare: Dumnezeu are schizofrenie?
Starea de gratie cum zicea Adaam. Ce se da si ce se cere. Cred ca Moromete Ilie daca avea blog il zapacea din punct de vedere al reitingului pe Marin Preda. Orice om este pana la urma un mic Dumnezeu.
Chiar daca ateismul este pana la urma o costrangere decat o eliberare. Chiar daca veghem sa nu disparem in personalitatea altcuiva in conditiile in care ne absorbim in tesutul adipos al propriei noastre personalitati, starea de gratie ne confisca liberul arbitru.
Ciudata contradictie. Oarecum non-sens. Devenim mimetici in contact cu propria noastra proiectie. Imaginarea unei noi lumi apriori ideala nu face decat sa o distruga pe cea palpabila. Devenim propriile noastre personaje. Suntem deocamdata prea initiati ca sa ne privim din afara.
Scena se autoinventeaza, se mareste in timpul repetitiilor si se micsoreaza cand toate reflectoarele sunt aprinse.Spectatorii pot stii finalul, il pot anticipa, sufleurul poate trada actorii, suntem dependenti de reactia lor. Proiectia noastra depinde din pacate de ei. Spectatorii care mereu asteapta ultimul act. Cortina, ca si moartea, este inainte de toate un sfarsit. Personajele si-au facut treaba, maurii pleaca in Mauritania. Stagiunea trebuie sa se incheie. Povestea este inventata ca orice poveste. Actorii devin mai devreme sau mai tarziu spectatorii propriei vieti. Aceea de dincolo scena sau pur si simplu de pe scena. Impartiti mereu la doi.Nici nu conteaza. Sufleorul va fi intotdeauna acelasi.
Astazi am fost intr-un bar. In dreapta mea o masa cu patru persoane. Tipa tunsa scurt, usor aplecata spre tipul imbracat in rosu. Ma priveste si o privesc. La un moment dat merg la WC. Ea vorbeste la telefon. Vocea aceea afectata. Minciuna camuflata nazal.
Fireste ca ne vedem maine. La 10 jumate. Fireste ca te iubesc.
Cand am plecat cu Adaam am lasat-o acolo. Ii spunea tipului in hanorac rosu ca maine se va trezi la 12 jumate.
Ce interesant sa imparti timpul in jumatati de masura. Pana la urma doua jumatati creeaza intregul. Chiar daca uneori Ianus este el insusi un actor. Si a te imparti este intotdeauna o diviziune.
Noapte buna.
este
Prince, de ce nu iti vinzi vaginul?
Uite: Bolnav SIDA dau un rinichi pentru un vagin. Cu ampula rectala inclusa.
Gasitorului recompensa. Seropozitiva.
Azi mama a adunat doua salarii ca sa ma duca si pe mine la psihiatru. Dupa o ora de discutii intense, am fost dat afara din cabinet si mi-a spus sa nu ma mai intorc niciodata. Nu ma face pe mine toti psihiatrii din tara asta!
Am gasit un cumparator pentru rinichiul meu, care deja mi-a dat un avans de 1000 de dolari. Mi-am cumparat un ceas marfa, niste haine noi si un TV color. M-am ajuns, fratilor! Europa ma asteapta!
Maine tata ma duce la el la macelarie ca sa boxez cu halcile de carne ca Rocky si sa fac muschi. Vreau sa il impresionez pe cumparatorul rinichiului si sa ii arat ce sanatos sunt eu. E competitie mare pe piata de organe- trebuie sa fiu in forma daca vreau sa supravietuiesc.
Sa ne auzim cu bine!
Bai Andaa aaa aaa,
De ce nu-l lasi tu pe Freud in pace ? Doar barbatii il pot intelege si nu e recomandabil sa o faca, deoarece, dupa cum spunea un mare ganditor, cunoasterea ruineaza iubirea. Pai gandeste si tu putin, te-ar mai iubi cineva pe tine daca ar sti ca blogul asta l-ai scris din masochism (placerea cea mai mare a femeilor) si, pe urma, pentru bani ? Da, exact, masochismul tau este foarte evident: de ce lasi tu impresia ca esti o curva cand stim cu totii ca esti doar o doamna in realitate ? Curvele ca tine exista doar in lumea virtuala.
In fine, pentru baietii care vor sa cucereasca o doamna le recomand lecturi mai clasice care opun masochismului specific femininitatii o arma foarte redudabila:
“Eu, fireşte, am dat vina pe soartă, m-am prefăcut dornic şi ahtiat după lumină şi, în sfîrşit, am folosit mijlocul cel mai tare şi cel mai sigur pentru cucerirea unei femei, mijlocul care n-a trădat niciodată pe nimeni şi care impresionează absolut pe toate, fără excepţie. Acest mijloc arhicunoscut este: linguşirea. Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a sută parte dintr-o nota falsă, se produce o disonanţă şi apoi e bucluc. Dacă în linguşire absolut toate notele sunt false, ea totuşi face placere şi este ascultata fără supărare. O placere grosolană, totuşi placere. Oricât de grosolană ar fi linguşirea, ea pare cel puţin pe jumătate adevărată. Şi asta la toate straturile sociale, culte sau inculte. Chiar şi o vestala ar putea fi sedusă cu ajutorul linguşirii. Ce să mai vorbim atunci despre muritorii de rând? Nu pot să-mi amintesc fără să rîd cum am sedus o cucoană credincioasă bărbatului, copiilor şi virtuţilor ei. Ce bine m-am distrat şi cât de puţina bătaie de cap am avut! Cucoana era într-adevăr virtuoasă, cel puţin în felul ei. Toată tactica mea constă numai în atât: în fiecare clipă mă arătam strivit şi mă prosternam în faţa purităţii sale. O linguşeam fără ruşine şi abia obţineam, de pilda, să-i strîng mînă sau îi smulgeam o privire, că începeam număidecât să mă dojenesc pentru că i le-am smuls cu forţa, căci ea s-ă împotrivit, s-ă împotrivit atât de ţăre, că eu probabil n-aş fi obţinut niciodată nimic, dacă n-aş fi fost atât de desfrînat. Ea, în nevinovăţia ei, n-a simţit perfidia şi s-ă lasat prinsă fără voia ei, fără să-şi dea seama, fără să bănuiască măcăr etc, etc. într-un cuvînt, am obţinut tot ce am vrut, iăr cucoana mea a rămas ferm convinsă că este nevinovată şi curată, îşi îndeplineşte toate îndatoririle şi obligaţiile, şi ca a căzut cu totul întîmplator. Dacă ăi şti cât s-ă înfuriat când, la urma urmelor, i-am declarat că după sincera mea părere a căutat şi ea placerea la fel ca mine!”
Dostoievski, Crima si pedeapsa
Te-am pupat!
Adio si succes in continuare…