Strugurii s-au copt in lipsa ei
Acum va scrie Adaam:
Noaptea trecuta am terminat de citit romanul lui Zully. L-am citit impreuna cu Andaa cu care am stabilit ca, de acum inainte, vom citi totul impreuna, mai putin cartile ei de avocatura si scrisorile romantice de la Victorita, cele scrise cu mana stanga si in care nu mai poti strecura nicio virgula – atat de incarcate sunt de inimioare, pansele si ghirlande.
Am baut romanul lui Zully ca pe o cana cu apa de delta care se limpezea, treptat, in creierul meu si devenea Lacrima Chiristi. Ca pe un must tulbure care devenea vin de podgorie. Un vin bun si curat, tare cat se te ia ameteala, la final. Aceasta a fost senzatia care m-a strabatut in timpul lecturii : de limpezire matura a experientelor.
Am citit romanul unui «martor», chiar daca, in prim-plan, avem de-a face cu o poveste de dragoste. Romanul oglinzii intoarse catre noi intai cu stratul de smoala, apoi cu argintul. Pe parcurs, ea se roteste – sau ne indeamna sa ne rotim noi in jurul ei – pana chipurile noastre ne apar in fata si ne iau prin surprindere. Oare eu asa arat ? Semanam ?
Autoarea nu ne informeaza si nu deformeaza. Ea reformeaza. Ia persoanjele de umeri, ia obiectele in maini si ni le arata incarcate de amprentele ei. Le umbreste sau le lumineaza. Se joaca serios cu ele, apoi le sorteaza si le pune in album sau in cutia de pantofi pe care o leaga cu funda rosie. Cum sunt ele in realitate ? Si, pana la urma, care este realitatea si cat conteaza ea ? Din primele pagini am stiut ca voi cunoaste cel putin un personaj pe care mi-l voi dori de prieten.
Sunt Andaa. Am citit romanul in format electronic si, cu siguranta il voi cumpara curand. Menirea unei carti este aceea de a fi citita dar si cumparata. ”Strugurii s-au copt in lipsa ei” va fi pe un raft al bibliotecii mele.
Povestea lui Zully e simpla, complexa, epidermica si adanca, calda si rece, umeda si uscata. Este povestea fetei care merge pe camp, pe langa linia ferata in timp ce trenul trece. Face cu mana pasagerilor, le zambeste si tipa dupa unul care a aruncat o cutie goala de bere. Iata ca incepe sa alerge ! Trenul trece. Ea sta pe ultimele tampoane, cu pletele in vant, si canta. A prins trenul, cititori. A prins avionul, a prins vaporul, visul, esenta si tot ce poate fi prins cu palma perfect intinsa.
…
