Caderea Bastiliei

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 14-07-2007

11

O.. se fute bine. Cred ca nu a fost mai pasional niciodata. Incepand cu sarutul frantuzesc. Poate ca e francofon convins. Rodin i-o fi soptit ceva. Ca sufletul meu e o stana de piatra exact de ziua nationala a Frantei. Dracu mai stie. Eu stiu ca m-a futut revansard. Poate ca maine ne despartim. Si ideea asta l-a facut sa-mi sopteasca in cercel frantuzeste ca oamenii se despart atunci cand sunetul ghilotinei seamana cu Adieu mon amour.
Despartire. Ce cuvant ciudat. Fluturii mei intra in sevraj. Numarul de telefon e scos de la favorite. Petalele de trandafir sunt mototolite sub fundul meu plin de muscaturi roz.
Astazi m-a futut in draci. M-a futut revolut. A vrut sa schimbe in mine ceva.

Astazi Edith Piaf canta odata cu tine O. Ce folos Bastilia din mine a cazut acum ceva vreme. Bastilia mea este Paludes. Fructele pamantului sunt devorate de pizda mea care a cunoscut revolutia cazand de la un balcon acum 2 ani pe 14 iulie. Nu sunt o Gavroche toplles datorita tie. Intamplarea face ca am revolutiile in mine. Ideologia lor am scris-o singura. Chiar daca folosesc in loc de cerneala sperma, grafia este inca a mea.

O. am invatat de la francezi ca Marseileza este a lui Rimbaud. Nu stiu daca pricepi acest lucru. Or eu am in pizda mici Napoleoni cu matarangi Charles de Gaulle. Fireste ca ti-o sug. Am nevoie de artificii. E sarbatoare ce mama dracului. Vive la Vie. Daca te iubesc? Fireste ca da. Atat timp cat Liberte nu inseamna egalite si mai rau fraternite.

Acum 2 ani. Sunt singura intr-un balcon. Etajul 1 Hotel Fortuna. Astept un tembel sa mi-o traga. Poate ca il iubesc. Poaate ca e francofil. Poate ca nu a venit pentru simplu fapt ca am un farmec incandescent. As vrea eu. Nu vine pentru ca amenintarile scorpiei de sotie sunt mai rau decat dictatura Iacobina. Si Robespierre stie asta. Stau singura uitandu-ma la nori. E ziua Frantei. Canta Dalida. S-a intamplat sa-l vad ca se pisa. Habar nu am cine este. I-o vad in toata spendoarea. E mare si butucanoasa. Jetul este sigur. Zgomotul este feeric. Urina loveste pamantul si boschetii se transforma in gradinile de la Versailles.
Vorbesc. Habar nu am cine este. Bastilia mea de sub muntele lui Venus incepe sa-si elibereze fluturii care alearga peste flori. Cine esti il intreb? Romeo. Romeo vrea sa bea ceva. Ii arunc o sticla cognac. La dracu este ziua Frantei. Bem si vorbim. Este discursiv. Nici nu stiu daca vrea sa mi-o traga. Bastilia mea tresare la ideea de revolutie. Am ascunsa in ea unii din fluturi, sentimente si porniri. Am plecat imi zice. Vreau sa mi prind mainile de balustrada si sa sar. Romeo, astazi avem de facut o revolutie. Cad in iarba. Ma lovesc la cap. Apare. O facem pana dimineata. Ma fute cu ura de clasa. Bastilia mea e umeda ca un Paludes. Si petalele de sub fundul meu tabacit de O. renasc asa ca si cum ideile nu mor niciodata daca substanta lor contine adrenalina sperantei. Va fi mai bine.Poate.
Pana atunci haide sa daramam bastiliile ca pe niste legende unde in loc de simboluri sunt zidite suflete…

Astept telefonul tau Adaam. Acum.

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats