ANDAAAA!!!

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 07-05-2007

32

Mi se intampla ceva foarte ciudat. De ceva timp am inceput sa ma indragostesc de obiecte. Sa le ador si sa le mangai. Sa plang atunci cand ele dispar. Sa plang cu sughituri ca si cum intreaga lumea s-ar sfarsi odata cu ele. Pana de curand colectionam clipe. Umblam dupa ele asa cum un criminal in serie isi urmareste victimele. Resortul era unul singur. Aveam impresia ca odata clasate si inventariate in forul meu interior, fiecare imagine urma sa construiasca un lung metraj cu final deschis. Un film de Oscar in care protagonistii se reinventeaza la nesfarsit. Devenisem o cleptomana a inefabilului. Scenarist, regizor si producator. Operator, foloseam atat pelicula color dar mai ales alb negru. Nuantele de gri imi pareau asa mai expresive. Maratonul futaiurilor sau un altfel de Forest Gump. Sentimentul eliberarii arhivat in functie de orgasm si de cifra lui octanica. Fiecare picatura de sperma ca rezultat al unui perpetum mobile lubric. Am invatat sa ghicesc in sperma asa cum vrajitoarele ghicesc in argint viu. Sau ca tigancile in palma, ghioc sau cafea. Ciudat ca nu am vazut niciodata viitorul. Carpe Diem sau cand timpul se opreste in loc pret de o ejaculare.
A trebuit sa treaca un timp pentru a-mi da seama ca nu clipele sunt cele care traiesc. Transformate in amintiri, atinse de menopauza dezamagirilor sau dupa caz a noastalgiilor sfarsesc in postumul memoriei, in uitare. Delete.
Astazi am pipait patul conjugal al parintilor mei. Am vazut-o pe mama stand capra cu tata peste ea mirosind a tap fezandat de alcool. Pizda ei frigida asteptand focul din vintrele laminate ale sotului sau. Cele cateva icnituri horcaite care aveau sa o umple pana la refuz de o vascozitate alb-galbuie in care spermatozoizii mahmuri alearga dupa ovule asa cum un insetat sapa o fantana in desert. Patul acela simplu in care am inceput inainte sa vreau futaiurile ca modus vivendi, coiturile absolvite de sexualitate, orgiile care transforma lumea intr-un biet voyeur. Locul unde s-a decis sa ma nasc femeie plina de dorinta.
Patul acela pe care anii de zile l-am considerat un altar, iar astazi il vad doar un obiect.
Cum mama dracului m-am putut fute in atatea paturi pana acum. Mai bine preferam lifturile.
Nu am fost botezata in biserica. Nu pentru ca nu as fi vrut. Intamplator sau nu am contactat o raceala si mama a fost nevoita sa inlocuiasca cristelnita si Casa Domnului cu un lighean albastru emailat si cu apartamentul nostru aflat la etajul 7. Preotul bun amic al tatalui meu a sfintit acel lighean in care mama obisnuia sa se spele si in locurile mai putin sfinte. In fine, m-au botezat. Mi-au spus Anda. Un nume lipsit de rezonanta. Mai bine ma chema de la inceput Andaa. Sau Andaaa. Sau Andaaaaa. A-uri de groaza. De placere poate sau simple onomatopee pe care le strig si le tot strig de fiecare data cand cineva intra si invariabil iese in si din mine…
Acel lighean exista si acum. Astazi ma privesc in el. Ligheanul gol fara apa sfintita imi rastoarna imaginea. Nu o sa inteleg niciodata de ce fizica e atat de dura uneori…
Am pastrat si icoana lui Iisus Hristos, pe care nasa mea de botez, o curva evlavioasa mi-a daruit-o atunci. Ce ciudat. Daca pana azi am am avut senzatia ca acea icoana reprezinta poza unui prieten drag, un mascul viril pe care l-am calarit in fantasmele mele pubere, astazi observ doar un obiect. O chestie de lemn cu stampila CTC lipita pe spate.
Chiar am discutat asta cu Marcel, amicul meu student la teologie cu care ma fut din cand in cand dumnezeieste. Imi urla ca sunt o denaturata si-mi toarna povestea aia cu harul care se pogoara pe icoana atunci cand preotul o sfinteste. Si cum icoana devine vie si nemuritoare. Mi-a aduc aminte de acel preot filmat cu camera ascunsa care a sfiintit un sex shop cu vibratoare, dildouri, sprayuri cu miros de basini, bice si catuse, lenjerie intima si prezervative cu gust de fructe de padure. Si iata cum ele au devenit vii si pline de har ca niste icoane cu baterii alcaline.
Eram mai fericita inconjurata de clipele mele. Fututa si rasfututa de indivizi pe care ii cunoasteam sau din contra de care nu stiam niciodata nimic. De penisuri mari sau flasce. Explorata de limbi care imi extaziau fluturii din stomac. Matarangi pe care le sugeam pana cand maxilarele imi deveneau imune iar buzele crapate asteptau slobozul ca pe Strugurel.
Clipe care se succedau transformand viata asta terna, intr-o aventura in care Iisus Hristos e un actor de film, de film pornografic turnat fara duble si fara taieturi la montaj. Un film in care toti ceilalti suntem o suma mereu constanta de obiecte.
Obiecte care astazi le percep ca atare si de care de ceva vreme am inceput sa ma indragostesc..

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats