Gramos…

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 05-05-2007

14

Candva am scris despre Gramo si lumea lui impartita intre exhibitionism si lasitate. Am facut-o la vremea respectiva convinsa fiind ca individul este un ratat din punct de vedere social. Nu are valoare colectiva, vorba unui scriitor care se ferea sa seduca studente si mai ales sa le desfasoare plan in intimitatea lor ne epilata inghinal si pigmentata celulitic.
Intre comunicarea teatrala si autovictimizare Gramo’s isi labarteaza MIS-ianghic neputinta pe blogul bi si heterosexual.

Cel care aprindea blogosfera cu ceva vreme in urma spunand ca in urma unor poze grotesti-nude in care aparea el si sotia sa studenta, sistemul ticalosit il trimite in postumul existentei, isi da cu parerea despre un caz cutremurator. Moartea Ralucai

,, Fiindca in momentul in care cineva a scris “a murit cu dosarele de audit in brate”, povestea ni s-a parut cam prea trasa de par. Lui Gramo chiar ii repugna sa se arunce sa-si dea cu parerea fara sa inteleaga prea bine despre ce e vorba.’’ …..

,, De ce a devenit stirea asta atat de populara? De ce toata lumea a reactionat?

Fiindca oamenilor nu le place sa munceasca si au gasit in asta o confirmare ca nu e bine sa muncesti prea mult?’’

Este absolut normal sa-ti dai cu parerea. Sa ai un punct de vedere. Sa lansezi verdicte, sa judeci lucrurile subiectiv sau obiectiv. Important este sa o faci argumentand.

Din acest punct de vedere Gramo este de respectat. Chiar daca nimeni nu i-a cerut opinia el o declama cu aceasi gratie de plai boy inchipuit.

Marite Gramo,
Raluca a fost o victima a unui sistem in care traim fiind inghititi. Domnia voastra s-a ascuns in spatele fatului pe care se pare ca l-ati procreat tocmai pentru ca erati disperat ca va puteti pierdea painea. Raluca a murit pentru painea ei. Intelegeti diferenta.

Sa veniti acum si sa bagatelizati o drama va da masura constiintei…Nuditate grobiana impanata cu neuroni topless.

Notre respect…

Iti recomand urmatorul text…cu rugamintea sa-l citesti imbracat…chiar si in pampers…

Sangele ca un nisip…

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 05-05-2007

1

Povestea merge mai departe. Am depasit de foarte mult timp rigorile moralei. Preotii au murit pentru mine de ceva vreme. Spovedania mea pentru iertarea pacatelor se face in alt mediu. Placenta isi agita valurile intr-o maree evolutiva. Felatia sau dependenta fata de verb. Cuvantul infertil.

Ma intreb de ce imi place de el. Faptul ca e atat de tembel incat se inchina dupa fiecare ejaculare tot timpul precoce? Sau poate ca limba lui imi intinereste vaginul ca o saliva elixir vanduta imbuteliata? Ma amuza ca un scancet de catel avortat. Mi-e mila de mine cand il vad nuditatea sa imberba. Am o pula intre coapse si ma gandesc la sanul mamei mele. Marimea conteaza atunci cand pubisul este cret. Fiziologia mea devine revoluta.
Glandul sau mic si roz mi-a transformat menstruatia in sfarsitul ultim al menopauzei.
Simt ca ma descompun fiind fututa de el, fara a interactiona cu propriul meu orgasm.
Ejacularea lui ma transforma intr-o curva sfiintita. Altfel spus sunt ca un lichid amiotic sfintit si vandut ca aghiasma. Sanii mei sunt supti de el cu atata elocinta incat jur ca voi milita pentru europenizarea standardelor de muls la femelele umane.

Il simt in mine cum se catara ludic pe fiecare cuta din vagin. Punctul meu G pe care am sa-l numesc Himalaya, alearga in sus. Clitorisul are nevoie de pasta de dinti. Una recomandata de veterinari.

Astazi am aflat ca este baiat de preot. Imi spune ca l-au smintit evanghelile. I-au denaturat viciile transformandu-le in penitenta. Biciul tatalui sau transformat in ora de religie aplicata pe cadavre care se fut. Are leucemie. Confirmata de medic si infirmata de El. Sangele lui viu alergat de celule moarte. O leapsa contra cronometru.

Si simt in pizda cum cainii urla a sfarsit. Luna este in mine mai selenara decat oricand.
Poate ca m-as ingropa in ea. Asa, in semn de repros pamantului in care suntem condamnati sa ne reintoarcem.

Pentru ca, dupa ce a ejaculat in mine, si fireste s-a inchinat la zeul lui, mi-a spus ca nu se sinucide.

,, Daca ne-am putea schimba natura, daca am putea deveni orisicine,ne-am numara de indata printre alesi…”

Sunt sigura ca nu am sa-l mai vad niciodata. Poate ca nici nu a existat.

Futaiul nostru a fost ca o fotografie sepia. Nisipul ca un siliciu supus viitorului.
Plaja si sociologia sanilor goi….Implanturi nascute din sange..

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats