Show must go one

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 22-05-2007

90

In ultimele zile am evitat sa mai scriu pe blog. Asta intr-o perioada cand am simtit blogul ca facand parte din mine mai mult decat oricand. L-am simtit ca fiind un prieten fara a fi o dedublare schizoida a propriei personalitati. Asa cum spus inca din noiembrie, atunci cand am inceput blogul, demersul meu nu este unul literar dupa cum nu este un exercitiu ludic. Nu imi ascund in virtual fantasmele sau asa cum cineva spunea testosteronul. Pur si simplu e o forma de spovedanie. A scrie istorie e un fel de a te elibera de trecut. As parafraza si as ridica potul asertiunii lui Goethe. Si de viitor.

Relatia mea cu Dumnezeu este una personala. Redundanta cu care idolul celor doua mii de ani apare in textele mele nu are ca si scop socarea auditoriului inca ancorat in morala evului mediu. Pur si simplu prefer din ambivalenta personajului latura sa umana. Asa cum sunt adepta discretiei liberului arbitru. Faptul ca imi place sa fac sex fara prejudecati nu inseamna ca neg valorile traditionale. Pur si simplu ma situez undeva in afara sistemului de valori asumat de drept de majoritate si incalcat de facto de toata lumea.
Am ales sa-mi traiesc viata asa cum vreau. Acest blog ilustreaza in parte o optiune.
Nu am dorit sa fiu adulata si mai mult sa am prozeliti. Pur si simplu scriu ce traiesc.
Chiar daca unii cred acest lucru sau nu. Pana la urma ar trebui sa fiu considerata o himera. Ceva care nu exista decat aici in libertatea camuflata de pixeli.

In ultimul timp am primit o serie de amenintari. Obisnuita fiind cu astfel de practici le-am considerat ca fiind produse de minti schizofrenice blazate in propria lor masturbare.
Am primit pe mess tot felul de propuneri. Un procuror de prin Craiova se masturbeaza frecvent in fata web cammului. Am facut o captura dar fireste ca nu o voi face publica.
E optiunea lui sa faca din mana dreapta cea mai frumoasa femeie din galaxie. A existat un anume Doru care ma confunda special cu o ziarista de la Jurnalul National. L-am tratat cu sictirul pe care il merita orice imberb fimotic indragostit de asl pls. Chiar i-am modificat unele commuri sperand ca se va lasa la mana lui cea degraba miscatoare. In ultimul timp insa, un grup autointitulat ..Grupul pentru asanare morala’’ a facut din blogul meu o fixatie. De o violenta iesita din comun acest grup care poate fi format doar dintr-un individ paranoic ma bombardeaza cu mailuri. Proscrisa si eretica, curva nenorocita, corupatoare de tineri, etc etc etc eu urmeaza sa fiu arsa pe rug, violata( banuiesc ca inainte) si incendiata in propria mea locuinta.

Traim intr-o Romanie masochista. Mesianismul caricatural al unor lideri a atins cote alarmante. Sange sudoare si lacrimi. Telefoane talharite de presedinte. Ziarista facuta tiganca imputita de catre Ales. La dracu mi-am spus. Nicio fraza bine scrisa nu face cat jumatate de orgasm mimat. Mai ales ca astazi am primit pe adresa personala ( pe care nu am facut-o publica in acest spatiu tocmai pentru a nu fi considerata o exhibitionista care isi racoleaza ciracii de pe net) o scrisoare de amenintare scrisa in acelasi registru ca si cele primite in format electronic. Fireste ca m-am speriat. Frica este un sentiment uman. Cred ca imi pot asuma apartenenta la specia umana. Am decis sa imi inchid blogul.

Judecand lucrurile am concluzionat la rece, dupa un orgasm provocat, ca daca nu as mai scrie m-as condamna singura la o claustrare in care eu sunt propriul meu calau. La dracu, cui nu ii place ce traiesc il rog sa numai citeasca ce scriu. Iar daca pana acum nu am fost convinsa nici macar o secunda de posibilitatea tiparirii acestui blog, acum voi face din asta un scop.

Multumesc lui Adrian Boioglu pentru sprijinul moral. Nu vreau sa par o victima, nu vreau sa epatez. Pur si simplu ne-am conversat pe mail. Sunt suficient de inteligenta sa constientizez ca sunt o insa fara valoare colectiva. Eu vreau doar sa nu imi fie rusine de orice alegere libera la care sunt si voi fi condamnata.

La buna citire….

Orgasm..patime..si campii

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 12-05-2007

36

La 4 ani am invatat sa citesc. Imi placeau cartile – erau niste obiecte care colectionau ceva. Poate imagini, suflete sau doar propozitii si fraze. Obiecte care colectioneaza clipe. Ca papusile alea rusesti. Habar nu mai am de prima carte citita. Ori de cate ori vreau sa-mi aduc aminte de ea vad doar un manuscris ininteligibil in fata. O sumedenie de semne care nu imi spun nimic. Cuvinte horcaite. Sunete. De ce ahhh…si de ce ohhh. Sunt prea mica sa inteleg. Pe atunci citeam in stele. Si stelele mureau…ca o jertfa a cronometrului cosmic. De ce dracu nu mai credem in pizda Gheei si in puta lui Uranus..
Prima intalnire a mea cu Dumnezeu dragutul s-a petrecut in acea vreme. De fapt a fost un summit in adevaratul sens al cuvantului. Bunica mea, mama, matusa mea cea curva si doua vecine, aveau sa ma convinga de existenta lui prea luminata. Dumnezeu avea sa-si decripteze existenta fara sa mai falseze. Interstitiu si interactiune. Nu era a doua inviere.
Si chiar daca ar fi fost, sunt convinsa ca nu aveau sa discearna momentul ca atare. Mimetismul inca exista si atunci ca si acum. Originea lui lipseste. Copia insa poate fi inventata. La nesfarsit. Cantata in liturghia diminetii cu soare si urlata in utrenia noptilor cu luna plina. Dumnezeu este ca o lumina. Chiar daca 220 de volti e doar o paradigma a curentului continuu. Becurile nu mai sunt nici lampi frecate de arderea gazului nici opaituri ratacite in vulve incendiare. Curentul vibreaza. Iar vibratoarele sunt a doua natura. Sau chiar a treia. Degetul care vaporizeaza sfanta treime are trepidatii nebanuite. Varati-l in pizda si crucea suie Golgota.
Ultima oara am citit Biblia. Vechiul Testament este atat de sanghinolent incat ma intreb daca menstruatia inseamna hemoragia copilariilor dezaxate pe altarul matur al pubertatii. Ovulele au nevoie de o jertfa. Daca da avem miei in pizdele noastre profane, doar copitele lor ne invata sa le oprim tacerea cu vata, tampoane, absorbante.
Cumatra tatalui meu se duce la camp sa taie cocenii. Era in timpul razboiul. Satul undeva prin Arges. Marghia parca. Aveau nevoie de porumb. Tatal ei crestea cai. Ii dadea pentru front. Era biletul lui de stat la vatra. La un moment dat i-a venit sa faca pipi. S-a lasat retrasa in urma. S-a asezat demn pe vine. Coceanul taiat i-a spintecat labiile si i-a inoportunat vaginul. Sangele a ramas drept marturie. Ca un masacru nestiut. Era insarcinata in luna a noua. A ,,lepadat’’ acolo. Pana sa ajunga in sat a murit. Pamantul nu era bolnav de hemofilie. Am inteles ca anul ce avea sa vina a fost unul imbuibat de porumb. Chiar daca nicio femeie nu se mai pisa intre coceni. Jertfa tarcaielilor conoteaza divin. Lumea a privit-o pe Margarita, pentru ca asa o chema, ca si cand s-a futut cu nefericitul de cocean. Se pare ca ca ii placeau stuletii.
In ultima saptamana am jurat ca trebuie sa-mi toaletez obiectele. Sa le asez, eventual sa le numerotez. Sa le dau o identitate. Tamponul meu nr 1 este cel care vrea sange. Al doilea tampon devine cel care e satul deja. Scrisoarea de la tine, are un stil scortos, iar mie imi plac lucrurile fragile. Sunt fata ce pula mea. Am luat amintirile una cate una una. Imagini rulate de aparatul care facea diapozitive. Alea cu povesti cenzurate. M-am speriat. Teribil. Pot sa fiu si Alba ca Zapada dar pot sa fiu si Scufita Rosie. Candva au aparut si versiunile pornografice.
In ultima saptamana m-am indragostit de tine. Stiu ca esti insurat. Si mai stiu ca nevasta ta imi este superioara. Este pizda care ti se ofera din datorie. Clitorisul fluturat conjugal. Pozitia capra nu pentru o mulgere domestica ci pentru o nuantarea reproductiva a unui raport sexual stereotip. Sotia ta sau pana cand moartea ne va desparti. Preotul fimotic nu a definit moartea. Elixirul vietii e sinonim cu viagra. Te iubesc pentru ca inca, tu si sinea ta credeti in avalansa de lubri-diminutive care va fac imuni in fata cacatului pe care lumea ca o uriasa vitanja o va defeca pe mormantul casatoriei voastre. A ta cu tine si a voastra in marea mila a supliciului universal. Te fut pentru ca imi place rasul tau. Aroganta adultera. Faptul ca esti propriul tau detectiv, atunci cand te furiseszi pentru a te intalni cu mine, ma excita.Iti cunosc nevasta si am pieptanul ei in cap. Avem aceasi gura chiar daca rujul difera.Rimelul este plin de E-uri cand genele provoaca felatie la scena deschisa. Esti tu. Si asta e tot ce conteaza. Am citit destul. Despre tine si sociologia pulilor goale. Marimea conteaza. Linia orizontului intabulat.
Am sa ma fut cu tine in parcuri, statii de autobuz si copaci. Chiar si in lanurile de porumb. Cand tu o sa stai sub mine si eu voi dori sa fac pipi.

Asta pentru ca orice jertfa este o patima…

ANDAAAA!!!

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 07-05-2007

32

Mi se intampla ceva foarte ciudat. De ceva timp am inceput sa ma indragostesc de obiecte. Sa le ador si sa le mangai. Sa plang atunci cand ele dispar. Sa plang cu sughituri ca si cum intreaga lumea s-ar sfarsi odata cu ele. Pana de curand colectionam clipe. Umblam dupa ele asa cum un criminal in serie isi urmareste victimele. Resortul era unul singur. Aveam impresia ca odata clasate si inventariate in forul meu interior, fiecare imagine urma sa construiasca un lung metraj cu final deschis. Un film de Oscar in care protagonistii se reinventeaza la nesfarsit. Devenisem o cleptomana a inefabilului. Scenarist, regizor si producator. Operator, foloseam atat pelicula color dar mai ales alb negru. Nuantele de gri imi pareau asa mai expresive. Maratonul futaiurilor sau un altfel de Forest Gump. Sentimentul eliberarii arhivat in functie de orgasm si de cifra lui octanica. Fiecare picatura de sperma ca rezultat al unui perpetum mobile lubric. Am invatat sa ghicesc in sperma asa cum vrajitoarele ghicesc in argint viu. Sau ca tigancile in palma, ghioc sau cafea. Ciudat ca nu am vazut niciodata viitorul. Carpe Diem sau cand timpul se opreste in loc pret de o ejaculare.
A trebuit sa treaca un timp pentru a-mi da seama ca nu clipele sunt cele care traiesc. Transformate in amintiri, atinse de menopauza dezamagirilor sau dupa caz a noastalgiilor sfarsesc in postumul memoriei, in uitare. Delete.
Astazi am pipait patul conjugal al parintilor mei. Am vazut-o pe mama stand capra cu tata peste ea mirosind a tap fezandat de alcool. Pizda ei frigida asteptand focul din vintrele laminate ale sotului sau. Cele cateva icnituri horcaite care aveau sa o umple pana la refuz de o vascozitate alb-galbuie in care spermatozoizii mahmuri alearga dupa ovule asa cum un insetat sapa o fantana in desert. Patul acela simplu in care am inceput inainte sa vreau futaiurile ca modus vivendi, coiturile absolvite de sexualitate, orgiile care transforma lumea intr-un biet voyeur. Locul unde s-a decis sa ma nasc femeie plina de dorinta.
Patul acela pe care anii de zile l-am considerat un altar, iar astazi il vad doar un obiect.
Cum mama dracului m-am putut fute in atatea paturi pana acum. Mai bine preferam lifturile.
Nu am fost botezata in biserica. Nu pentru ca nu as fi vrut. Intamplator sau nu am contactat o raceala si mama a fost nevoita sa inlocuiasca cristelnita si Casa Domnului cu un lighean albastru emailat si cu apartamentul nostru aflat la etajul 7. Preotul bun amic al tatalui meu a sfintit acel lighean in care mama obisnuia sa se spele si in locurile mai putin sfinte. In fine, m-au botezat. Mi-au spus Anda. Un nume lipsit de rezonanta. Mai bine ma chema de la inceput Andaa. Sau Andaaa. Sau Andaaaaa. A-uri de groaza. De placere poate sau simple onomatopee pe care le strig si le tot strig de fiecare data cand cineva intra si invariabil iese in si din mine…
Acel lighean exista si acum. Astazi ma privesc in el. Ligheanul gol fara apa sfintita imi rastoarna imaginea. Nu o sa inteleg niciodata de ce fizica e atat de dura uneori…
Am pastrat si icoana lui Iisus Hristos, pe care nasa mea de botez, o curva evlavioasa mi-a daruit-o atunci. Ce ciudat. Daca pana azi am am avut senzatia ca acea icoana reprezinta poza unui prieten drag, un mascul viril pe care l-am calarit in fantasmele mele pubere, astazi observ doar un obiect. O chestie de lemn cu stampila CTC lipita pe spate.
Chiar am discutat asta cu Marcel, amicul meu student la teologie cu care ma fut din cand in cand dumnezeieste. Imi urla ca sunt o denaturata si-mi toarna povestea aia cu harul care se pogoara pe icoana atunci cand preotul o sfinteste. Si cum icoana devine vie si nemuritoare. Mi-a aduc aminte de acel preot filmat cu camera ascunsa care a sfiintit un sex shop cu vibratoare, dildouri, sprayuri cu miros de basini, bice si catuse, lenjerie intima si prezervative cu gust de fructe de padure. Si iata cum ele au devenit vii si pline de har ca niste icoane cu baterii alcaline.
Eram mai fericita inconjurata de clipele mele. Fututa si rasfututa de indivizi pe care ii cunoasteam sau din contra de care nu stiam niciodata nimic. De penisuri mari sau flasce. Explorata de limbi care imi extaziau fluturii din stomac. Matarangi pe care le sugeam pana cand maxilarele imi deveneau imune iar buzele crapate asteptau slobozul ca pe Strugurel.
Clipe care se succedau transformand viata asta terna, intr-o aventura in care Iisus Hristos e un actor de film, de film pornografic turnat fara duble si fara taieturi la montaj. Un film in care toti ceilalti suntem o suma mereu constanta de obiecte.
Obiecte care astazi le percep ca atare si de care de ceva vreme am inceput sa ma indragostesc..

Gramos…

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 05-05-2007

14

Candva am scris despre Gramo si lumea lui impartita intre exhibitionism si lasitate. Am facut-o la vremea respectiva convinsa fiind ca individul este un ratat din punct de vedere social. Nu are valoare colectiva, vorba unui scriitor care se ferea sa seduca studente si mai ales sa le desfasoare plan in intimitatea lor ne epilata inghinal si pigmentata celulitic.
Intre comunicarea teatrala si autovictimizare Gramo’s isi labarteaza MIS-ianghic neputinta pe blogul bi si heterosexual.

Cel care aprindea blogosfera cu ceva vreme in urma spunand ca in urma unor poze grotesti-nude in care aparea el si sotia sa studenta, sistemul ticalosit il trimite in postumul existentei, isi da cu parerea despre un caz cutremurator. Moartea Ralucai

,, Fiindca in momentul in care cineva a scris “a murit cu dosarele de audit in brate”, povestea ni s-a parut cam prea trasa de par. Lui Gramo chiar ii repugna sa se arunce sa-si dea cu parerea fara sa inteleaga prea bine despre ce e vorba.’’ …..

,, De ce a devenit stirea asta atat de populara? De ce toata lumea a reactionat?

Fiindca oamenilor nu le place sa munceasca si au gasit in asta o confirmare ca nu e bine sa muncesti prea mult?’’

Este absolut normal sa-ti dai cu parerea. Sa ai un punct de vedere. Sa lansezi verdicte, sa judeci lucrurile subiectiv sau obiectiv. Important este sa o faci argumentand.

Din acest punct de vedere Gramo este de respectat. Chiar daca nimeni nu i-a cerut opinia el o declama cu aceasi gratie de plai boy inchipuit.

Marite Gramo,
Raluca a fost o victima a unui sistem in care traim fiind inghititi. Domnia voastra s-a ascuns in spatele fatului pe care se pare ca l-ati procreat tocmai pentru ca erati disperat ca va puteti pierdea painea. Raluca a murit pentru painea ei. Intelegeti diferenta.

Sa veniti acum si sa bagatelizati o drama va da masura constiintei…Nuditate grobiana impanata cu neuroni topless.

Notre respect…

Iti recomand urmatorul text…cu rugamintea sa-l citesti imbracat…chiar si in pampers…

Sangele ca un nisip…

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 05-05-2007

1

Povestea merge mai departe. Am depasit de foarte mult timp rigorile moralei. Preotii au murit pentru mine de ceva vreme. Spovedania mea pentru iertarea pacatelor se face in alt mediu. Placenta isi agita valurile intr-o maree evolutiva. Felatia sau dependenta fata de verb. Cuvantul infertil.

Ma intreb de ce imi place de el. Faptul ca e atat de tembel incat se inchina dupa fiecare ejaculare tot timpul precoce? Sau poate ca limba lui imi intinereste vaginul ca o saliva elixir vanduta imbuteliata? Ma amuza ca un scancet de catel avortat. Mi-e mila de mine cand il vad nuditatea sa imberba. Am o pula intre coapse si ma gandesc la sanul mamei mele. Marimea conteaza atunci cand pubisul este cret. Fiziologia mea devine revoluta.
Glandul sau mic si roz mi-a transformat menstruatia in sfarsitul ultim al menopauzei.
Simt ca ma descompun fiind fututa de el, fara a interactiona cu propriul meu orgasm.
Ejacularea lui ma transforma intr-o curva sfiintita. Altfel spus sunt ca un lichid amiotic sfintit si vandut ca aghiasma. Sanii mei sunt supti de el cu atata elocinta incat jur ca voi milita pentru europenizarea standardelor de muls la femelele umane.

Il simt in mine cum se catara ludic pe fiecare cuta din vagin. Punctul meu G pe care am sa-l numesc Himalaya, alearga in sus. Clitorisul are nevoie de pasta de dinti. Una recomandata de veterinari.

Astazi am aflat ca este baiat de preot. Imi spune ca l-au smintit evanghelile. I-au denaturat viciile transformandu-le in penitenta. Biciul tatalui sau transformat in ora de religie aplicata pe cadavre care se fut. Are leucemie. Confirmata de medic si infirmata de El. Sangele lui viu alergat de celule moarte. O leapsa contra cronometru.

Si simt in pizda cum cainii urla a sfarsit. Luna este in mine mai selenara decat oricand.
Poate ca m-as ingropa in ea. Asa, in semn de repros pamantului in care suntem condamnati sa ne reintoarcem.

Pentru ca, dupa ce a ejaculat in mine, si fireste s-a inchinat la zeul lui, mi-a spus ca nu se sinucide.

,, Daca ne-am putea schimba natura, daca am putea deveni orisicine,ne-am numara de indata printre alesi…”

Sunt sigura ca nu am sa-l mai vad niciodata. Poate ca nici nu a existat.

Futaiul nostru a fost ca o fotografie sepia. Nisipul ca un siliciu supus viitorului.
Plaja si sociologia sanilor goi….Implanturi nascute din sange..

18 ani…

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 03-05-2007

21

Are o figura apatica. Privirea impersonala. Gesturi reflexe care duc invariabil cu gandul la boli sexuale cu redundanta pshica. Daca sifilisul in marele lui flagel are un domiciliu sau macar o viza de flotant, atunci mai mult ca sigur sangele lui ii adaposteste crucile. E plin de taieturi pe spate si pe abdomen. Bratele sunt pline de injectii. Are privirea pierduta. Aflu ca este student. Vama Veche este fieful lui. Pana atunci nu-l mai vazusem.
Nu stiu ce m-a atras la el. Poate doar felul lui de a bea vodca. Duce sticla la gura si din cadere lichidul ii ajunge direct in stomac. Avalansa.

Ce este libertetatea? Poate doar o privire. O felatie transpusa. Ca o acadea sau doar o inghetata pe bat.

Ne-am futut. Tremura tot. Si jur ca vorbea de mama lui.

Teatrul este fantastic. Scena este un nisip calcat in picioare. Pula lui are un gust ingsinifiant. Urina e aceasi,ce mama dracului. Spre dimineata mi-a spus ca e bolnav. ,, Ca o societate facuta din siliciu’’ L-am mai futut odata. Nu, nu a fost ca niciodata. Mi-a borat sanii. Ceva vascos si verde ca niste euglene fierte. …,, Hai sa ne iubim ca doi delfini in carantina’’ Si fraza asta m-a iubit pana dimineata…

Ca o vodca sau ca o avalansa.

Si are doar 18 ani…..

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats