Femei….

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 26-04-2007

34

Feminismul nu a inceput cu Beauvoir.

Sufragetele existau de ceva vreme. Concomitent cu femeile mormone sau cu sclavele din Liberia.
Exista femei, si le-am cunoscut, care isi vand sanatatea pe cativa lei vechi. Le numim centuriste.
Exista femei care isi vand copiii pentru a scapa de inanitie. Le numim denaturate.
Exista femei care fac felatie pentru a avea ceva cald in stomac. Le numim bulimice. Exista femei care se freaca din plictiseala. Le numim vedete.
Exista femei care privesc incaldurite spre lideri. Le numim Udrice.
Exista femei rastignite pe cruce la Tanacu. Le numim indracite.
Exista femei care isi pierd sarcina. Le numim Romanite. Exista femei de succes. Le numim Andreea Marin.
Exista femei apoteotice. Le numim Mihaela Radulescu. Erata Dan Iosif.

Exista Raluca. O numim o ratata Nu-i asa.

Exista Fecioara Maria. O numim o icoana care plange.

Gabrielei Cretu…care a comentat la postul anterior

Scriitura ca o bomba atomica

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 25-04-2007

16

Blogosfera. Ce cuvant magic. Locul unde orice latrat are valoare de literatura, sau de ideologie, sau de informatie. Premii si felicitari. ,,Sa ne cunoastem si sa socializam’’. Teoria formelor fara fond ne este straina. In virtutea tastarii de dragul enterului se uita sensul scriiturii. Din punctul meu de vedere, scriitura trebuie sa fie o bomba atomica.
Vin acum cu un exemplu concludent.

O SCRIITURA CA O BOMBA ATOMICA
Articolul este publicat in Evenimentul Zilei si este semnat de scriitorul/ ziarist Andrei Craciun.

Nimeni nu moare pe gratis

Am mai vazut privirea Ralucai, de peste niste cearcane grele. Am strans maini uscate, ca ale batranilor, de pe care inelele cadeau zgomotos pe scarile de marmura de la intrarea in «firma». Mi-a sunat telefonul la doua noaptea si voci stinse zbierau, intr-un oximoron de neinteles. «Nu mai suport». Dar suportau, mereu suportau.
Cand un prieten a renuntat la jobul sau in IT, pentru care era platit intr-o luna cat mine intr-o jumatate de an, m-am holbat la el ca la un bun cetatean de pe o alta planeta. Alesese corect, ca un neamt care renunta la o mie de euro pentru o miuta cu fiul, care, ca in reclamele din pauzele meciurilor mari, e de nepretuit. Ma minunam ca a avut taria sa o faca. Noi, astia care nu muncim pana ajungem sub perfuzii, se intampla sa fim victime colaterale. O banca mi-a rapit si inchis in spatele unor usi transparente femeia pe care o iubeam, si pe care n-am putut sa o mai recuperez niciodata. Stiu cum doare.

Privesc de ani buni cum, ore in sir, factorii de decizie publica din tara asta pierd vremea, bine ferchezuiti, in studiouri de televiziune, cu discutii fade, cu demagogii mizerabile. Daca se ajunge si la legislatia muncii, circul e garantat. Nu avem nici cadrul care sa ne permita… Desigur, reminescentele politicii etatiste incurajeaza angajatul, angajatorii sunt cei care sufera. Oamenii trebuie sa inteleaga…
Intre timp, in blocurile alea de sticla, la care se uita lung si strain pensionarii care-si tarasc sacosele peticite, realitatea isi consuma in tacere dramele. Ce se intampla acolo n-are zgomotul si savoarea cartierelor marginase. Masinile de lux sunt negre. Nu e ca in minunatele filme de Nemescu, in care curvele din Ferentari se sinucid din dragoste, in timp ce la bodega rasuna triumfator un rock manelizat, in maiastra interpretate a unui Elvis local. Pana cand s-a intamplat sa moara Raluca. E una din clipelea alea care iti upgradeaza furia.

Valul care ascunde o multime de martori tacuti si angajati in schimbarea la fata a Romaniei trebuie smuls. Emil Cioran dezvolta, intr-o carte care are ca titlu ultimele cuvinte din fraza anterioara, teza adamismului pe aceste meleaguri. Fiecare roman e un Adam obligat sa o ia mereu de la capat si sa nu ajunga nicaieri. Jucam de secole, intr-o piesa absurda, rolul mesterului Manole, zidindu-ne intr-o constructie care se surpa. Gigantii astia economici din jur stau pe umerii piticilor devotati care-si pierd noptile si kilogramele. Da, aveti dreptate, managerii si patronii se inchina aceluiasi zeu pagan. Asa e. O fac pentru bani. Capitalismul, la care lucram acum cum au lucrat bunicii pe santiere pentru socialismul multilateral dezvoltat, e o religie care-si cere tributul. Moartea Ralucai e si un alibi pentru bolsevicii nostalgici. Diferenta nu e doar de nuanta, nu ajunge sa spui doar ca sclavia poststalinista e pe bani.

Moartea acestei fete are un sens. Adevarul e ca in Romania nu exista nicio umbra de stanga. Niciuna. Mofturile unora care l-au citit pe Gramsci la fara frecventa nu ajung. Miscarea sindicala e cvasinula. Sectorul privat e o jungla din care scapa cine poate. «Norocosii» sfarsesc prin a-si ingrosa conturile, si a-si pierde nevasta. Nu intotdeauna pentru o secretara mai tanara si mai supla.
Toate tarile care au intrat tarziu pe drumul modernizarii accelereaza dement pentru a recupera. E simplu. Ganditi-va cati bani erati in stare sa cheltuiti in ’90 pentru un televizor color. A prinde Vestul din urma costa. Traim acum drame care acolo s-au consumat demult. Program bine delimitat, nicio secunda in plus. E un drept, pentru care, acolo, mii de tineri ca Raluca s-au stins. E un vis pentru cei mai multi dintre romanii de pretutindeni.

Inchei cu un citat din George Orwell despre prolii (oamenii de rand) din antiutopia sa «1984»: “Pana cand nu devin constienti, nu se vor razvrati si pana nu se razvratesc, nu pot deveni constienti”. Nu-si pierde valabilitatea nici odata iesiti din sfera totalitarismului. Ar cam fi timpul sa intelegem ca nu numai in Zabrauti se plange. In «Filantropica», Nae Caranfil o spune cel mai plastic: nimeni nu moare pe gratis. Ce va spune privirea Ralucai? Ce pret aveti?

P.S. Mass-media nu capuseaza acesti morti. Nu-i “ambalam” pentru a-i vinde. A spune asta inseamna a ignora necesitatea dezbaterii pe care tragedia Ralucai o impune. Spuneti-ne parerile voastre. Ajutati-ne sa gasim si alte cazuri de acest tip, inainte sa fie prea tarziu. Pentru ca, desi suna ca o declaratie a unei candidate la titlul de Miss World, depinde de voi ca lumea din jur sa se schimbe, sa devina mai buna. Va asteptam parerile.

timpuri..astmatice….

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 25-04-2007

371

Un lucru este clar: detest aglomeratia. Furnicarul de oameni, colcaiala aia sinistra. Masini incolacindu-se si decretand printr-un simplu clanxon ca acesta este secolul vitezei. Barbati si femei alergand spre un scop intr-un cerc a carui arie se mareste la nesfarsit. Asfaltul tocit de zumzetul feselor frecate intr-o vesnica si obositoare locomotie. Sirenele ambulantelor si vacarmul autobuzelor. Lumea intr-o continua miscare adeseori involuta. Alambicul clipei sau fututul contracronometru.

Astazi am hotarat sa ma fut casnic. Incet si cu simt de raspundere. Atenta la orice grimasa. Ca un orgasm profund matematic . Vreau sa colectionez timpul in propria mea pizda atemporala. Sa-l ademenesc in preludiu si sa-l confisc in postludiu. In timpul coitului sa-l topesc intr-o clepsidra in care in loc de nisip sa fie helium.

M-am intalnit cu el intr-un loc aglomerat. El este ceea ce se cheama un Gigolo, cel putin asa credeam cand i-am gasit anuntul intr-un ziar respectabil. 0724/ 43…..,, ofer liniste doamnelor nelinistite. Discretie totala. Posed automobil marca straina si camera la hotel titrat’’
Nu are mai mult de 20 de ani. Ochelari sucari din plastic pusi pe cap. Bine facut, bicepsi tricepsi si fesieri . Incerc sa-i intuiesc potenta. Ii privesc degetele si prin analogie conchid ca va fi partida secolului. Prietenul meu ma tot suna disperat. Tinand cont ca doar de cateva zile m-am decis sa-mi iau telefon, ii raspund angelic. Am scos cartela si am aruncat telefonul. Oricum nu aveam ce sa filmez cu el.

Camera de hotel e interesanta. Poate putin cam luminoasa. Ca o statie de autobuz sau ca un asfalt siluit de masini si de oameni. Lenjerie sifonata asa cum se sifoneaza. La dracu. Tot ma fut. Imi cere 200 de euro. Il intreb pentru ce. Imi spune ca pentru o ora. O ora de ce. O ora de sex. Si timpul meu zboara. Negociem si hotarasc extrem de sincera ca ii platesc banii daca nu-si da drumul in urmatoarele 5 minute. Altfel va trebui sa plateasca asa cum vreau eu. Este de accord.
Vrea sa ma sarute. Am pierde timpul. Imi mangaie sanii. Imi linge pasarica ca pe o inghetata. I-o sug cu mana stanga adanc infipta intre fesieri. Geme. Si sperma se opreste in mine. Ma uit la ceas. Deja e tarziu.
Pornim pe strada. Furnicar. Privirile celorlalti. Eu cu el de mana. Gasim o femeie. Cerseste. Ii spun sa i-o traga. Pariul e pariu. Nu accepta. Fuge in tot acest furnicar. I-am dat femeii 200 de euro.

Macar pentru ea timpul sa mai aiba rabdare….

Si aglomeratia e mai rarefiata. Ca o respiratie astmatica….

Sunt o curva aristocrata!!!

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 23-04-2007

31

Sunt o curva. Ma fut ca o respiratie.Uneori ca un duh sfant. O fac instinctiv sau pur si simplu
din placere. O sug sau ador sa-mi simt labiile muscate. Sperma are gust de viata chiar
si cand o inghit. Urlu posedata de ,, vrajmas” atunci cand orgasmul mangaie penisurile ido-
latre. Am o singura icoana. Facatoare de minuni si datatoare de speranta. Este pizda.
Fiind altruista, am pastrat lacrimile ei si pentru altii. Pentru ca minunea incepe din Ea.
Suspin cand celibatul moralei o ineaca in imprecatia gonoreica a impotentilor formatori de
principii casnice si conjugale. La dracu ..Pana la urma familia e celulita societatii.

Un staret cu o maicuta. Dumnezeu le spune ,,Inmultiti-va”. Ei nu analizeaza Biblia.
Biblia este iubirea. Iubirea incepe din pizda ei. Sa-i spunem simplu Ruth. Se tavalesc
prin chilie. Imi imaginez ingeri tinand lumanari. Fara prezervative si fara avorturi. El in pre-
ludiu ii tine clitorisul in barba. Niciodata pasarica nu a simtit alt fior. Glandul parintelui e
in delir. Spre delirumum trense al unei societati violate. Se iubesc si Dumnezeu ii priveste.
Doar oamenii ii considera niste proscrisi.

Societatea romaneasca are nevoie de formatori de opinii. Jos Comunismul. Ne lepadam
de specia umana. Avem nevoie de regi. Aristocratia resuscitata de un 1907 vulgar. Boerii.
Aia sunt reprezentantii bleu-jandare ai menstruatiei albastre. Papioane si idei moralizatoare.
Seniorii. Supra-oamenii. Arienii de Dambovita. Noii Dumnezei ai societatii civile.
Constantin Balaceanu Stolnici….istoria anticomunista. Unul din manerele palosului tinut
de Sf Gheorghe impotriva curvei de balaur.

Ce este mai rau? Sa te futi pentru o iubire, sa iubesti pentru a fute spre a procrea sau
sa-ti minti pupand in cur propria aristocratie umana?

Eu cand ma fut bag oamenii in orgasm. Altii ii baga in reproducere…Mai exista unii,
aristocrati, care ii baga in cacatul pe care l-au mancat. Ejacularea cu o singura mana….

PS. Editorul text imi face figuri…sorry

Adam, Dumnezeu, Basescu

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 19-04-2007

53

Am spus ca acest blog este vizitat de multe persoane inteligente.De persoane care inteleg
trivialul ca si exprimare libera intr-un context vizat de normalitatea semanticii. Ontologia
discursului intim ( chiar daca expus in subsidiar publicului) seamana cu discretia propriei
masturbari. Cred in Dumnezeu pentru ca am o relatie cu El. Ne cutumiara, deloc aghiesmuita sau retardat cantata bizantin. Dumnezeul meu e viril. Paradoxal, yoghin la origini, il cam doare in pula de imbratiserile mele fariseice. Sunt ani cand nu ne futem. Dar si cand o facem ingerii rosesc. Poate cineva sa-mi spuna ca sunt o proscrisa? Poate ca sunt indiscreta, poate ca nuar trebui sa spun ca uneori lui Dumnezeu nu i se scoala. Viagra e doar inventata de stiinta.
Chiar daca telina creste din pamantul calcat sex simbolic de protopopi electorali.
Dumnezeu fara oameni este lipsit de obiectul muncii. Oamenii sunt cei care Il iubesc sau urasc.
Fara ei Dumnezeu devine doar un obiect. Si Sartre va fi hirotonisit. Dumnezeu a murit ca idol odata cu saltul ,,culcat” al umanitatii. A devenit prieten sau sef de boutiq. Da-mi Doamne…
Oamenii pot trai fara Dumnezeu. Ma intreb daca Dumnezeu poate trai fara oameni.

De curand, Basescu e vazut ca un Mesia Rastignit. Malaxor puncteaza oarecum. Pentru
mine acest individ pe nume Basescu e un mistocar. Un licar intermitent.
Si daca tot suge el pula la Licurici, s-a gandit ca trebuie sa-i sufle tot poporul asta in cur.
Un mincinos veleitar. Isi inchipuie ca vaginul Elenei seamana cu institutiile statului roman.
Curtea Constitutionala si-a inchis labiile la 16 30. Udrea la ora aia semna contractul
Cocos…..

Astazi democratia a triumfat in Romania. Restul numai conteaza.

Intre ideea de Dumnezeu Atotputernic si complet dezumanizat si Basescu transcedentar
nu vad nicio diferenta. Vreau doar sa am dreptul sa ii fut din cand in cand pe amandoi.
Astept provincia…..

(unui comentator cu dedicatie olografa)

Pastele Blajinilor

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 16-04-2007

48

Intr-un mod extrem de ciudat am fost atrasa de moarte. Mai mult de fenomen in sine decat ca sfarsit implacabil al vietii si implicit al viselor, iluziilor, sperantelor. Moartea vazuta ca o ghilotina implacabila si nu ca o o erectie a sufletului, vezi doamne incarcerat intr-un trup venal, spre cerul infinit ca o fofoloanca de zeita nimfomana. Moartea ca un astupus sau ca un hac al carui preludiu este punctat de supradimensionarea groazei in retina apoasa. Moartea ca o evidenta versus logoreea play back a eternei invieri cand iisus plictisit de cele sfinte vine sa o puna de-un trial cu Antichristul tatuat. Sunt atrasa de moarte ca si cum fiecare celula imi este atinsa de menopauza clipei pierdute. Moartea este un fenomen extrem de excitant. Pamantul devorand vintrele pline de dorinte cu tot cu ovare rapace si cu penisuri pulsandu-si sperma spre o noua inviere. Sexul teluric in toata splendoarea lui chtoniana. Moartea colcaind viermii ca un ultim orgasm purulent. Labii putrefacte si scroturi in explozie. Cimitirul sau unicul bordel deschis 24 de ore din 24.

Mirela este in felul ei o evlavioasa. Se inchina cand trecem prin fata bisericilor. Cand injura spune ,, Doamne iarta-ma’’ Nu se fute in post decat foarte rar si se jura pe toti sfintii ca nu se mangaie decat la nevoie. Mirela este una din amicele mele. Ne stim din facultate iar de curand am devenit colege ca sa zic asa. Ieri ne-am vazut la o cafea. Era cu prietenul ei un tip atat de idiot incat mi-am spus ca daca toti barbatii ar fi asa as sfarsi intr-o manastire. Dar nu despre el este vorba. Mirela ma invita la Pastele Blajinilor. Bunica ei urmeaza sa fie deshumata cu un intreg alai de popi rude si fireste curiosi. Vin in mod absolut. Faptul ca aveam sa vad putrefactia in forma desavarsita nu egaleaza niciun futai prezumtiv. Idiotul nu vine. Pacat. Poate cadea dracului in groapa bunicii.

Bunica Mirelei este ceea ce se cheama o curva penala. O pizda crepusculara devoratoare de barbati. O catea in calduri. O capra cu coada pe sus. Iepuroaicele ar fi in stare sa ia notite pe teme de rut. O futatoare prin excelenta. La 14 ani a facut primul avort. Era sa moara. Si-a indesat fusul in uter. A scapat dupa o saptamana de coma. Apoi s-a jurat sa nu mai lepede niciodata. Dupa 4 fete si 2 baieti facuti cu diversi a uitat de juraminte. Un doctor destept i-a legat trompele. Nod marinaresc sau ceva in genul asta. Bunica Rada a futut toti barbatii din satul ei si a trecut la comuna. Demografia a inpins-o spre oras. Daca mai traia ajungea la capitala. La 70 de ani avea menstruatie. Asa spune Mirela. Vorbeste despre ea mai mult trasa de limba. Imi spune ca le-a facut neamul de ras. I se spunea cur de fier. Si-a tras-o cu o zi inainte sa moara. Se intorsese de la slujba de Duminica si s-a oprit la un tanar. Vecin cu ea.
A venit plina de sange acasa. Copiii ei au reclamat violul. Baiatul a fost arestat. Nu s-a inteles ce cauta batrana in casa violatorului. Dar asta e cu totul alta poveste. Cert este ca baba a murit o zi mai tarziu. A murit in somn asa ca acest secret este ingropat pe vecie.

Pastele Blajinilor este un spectacol extraordinar. Gratare printre cruci, lautarii behaind manele, oua rosii si colive sfintite de preotii afumati. Vin, mult vin si tuica. Chiolahan in toata regula. Cersetorii intinzand mainile si calcand pe morminte pentru un mic si o litra de vin. Bogdaproste si mortii zambesc de acolo din cer. Cavourile sunt mese de cantina. Lumea e fericita. Lumea traieste ce mama dracului.

Ajungem la mormantul babei. Observ ca este neingrijit. De 7 ani nimeni nu a mai dat pe aici. Crucea este rupta. Un felinar rosu ruginiu zace pe jos plin de pamant. Suntem doar cateva persoane. Groparii au dat de cosciug. As vrea sa fac o poza dar nu stiu de ce mi-e rusine. Poate de baba Rada pe care nu am cunoscut-o. Tatal Mirelei priveste cu scarba. Am inteles de la amica mea ca a urat-o intotdeauna pe baba. La fel ca toata lumea care o cunoastea. Barbatii pentru ca ii insela. Femeile pentru ca le lua barbatii. Acum o dezgroapa pentru a-i face o slujba. Superstitii tampite.

Capacul e putred. La fel si hainele. Ma astept sa vad un morman de oase care s-au cabrat in atatea zeci de futaiuri. Sa-i zaresc bazinul elastic. Sa-i vad coastele risipite eliberate de greutatea sanilor candva opulenti.

Si lumea se aduna impinsa de un resort nestiut. Cersetorii se inchina aruncand pomana din maini. Preotii zbiara ..Minune.. Lautarii isi opresc muzica. Cativa evlaviosi isi scot telefoanele. Blitul porneste chiar daca soarele o infatiseaza pe Baba Rada in toata nuditatea ei obscena. Cativa ofteaza. Poate ca sunt necrofili. Rada e intinsa cu mainile pe piept. Fata este foarte putin mumifiata. Un ochi zambeste albastru. Constat ca a fost o femeie frumoasa.
Sanii chiar daca flasci au sfarcurile cumva intarite. Parul pubian are nuante de blond. Muntele lui Venus este foarte putin iesit in afara. Pulpele sunt tepene. Ce idiot acel vecin, daca as fi fost in locul ei m-as fi dus eu sa o fut. Ba chiar as fi luat-o de nevasta. Baba Rada era o femeie frumoasa.

Acum e o sfanta. Se vorbeste de racle si un preot suna la Arhiepiscopie. Se incropeste o slujba. Unul din popi vorbeste de viata grea pe care a trait-o moarta. Se aprind zeci de lumanari. Lumea priveste minunea. Cineva ridica felinarul si aprinde in el cateva lumanari. Felinarul este mai rosu ca niciodata. Privesc spre Mirela. E in genunchi si ea alaturi de tatal ei. Iarta-ma mama si se apleaca sa o sarute. Pe frunte bineinteles. Cel putin asa am crezut.

Inainte sa plec am mai privit spre Rada. Parca imi face cu ochiul. Cineva plange. Mi-ar placea sa cred ca este acel tanar vecin acuzat de viol.

De astazi am sa ma fut mult mai des…Asta e clar…

Vineri 13

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 13-04-2007

20

Am cunoscut, mica fiind, o fetita care manca rahat. Isi indesa fecalele in cavitatea bucala apoi le molfaia pentru a le scuipa cu o placere indescriptibila. Apoi isi lingea degetelele ca dupa o inghetata buna. Mama ei era foarte mandra ca invatase singura sa-si desfaca pampersul. Habar nu avea ca aceasta inteligenta practica o va urmari toata viata. Pantagruelica ca o vitanja. Sau doar o scatofila. Am intalnit-o astazi. Conducea un Logan argintiu. M-a recunoscut.

Nu ma mai vazuse de 13 ani. La dracu are memoria datelor. Ma intreaba cu ce ma ocup. Ii spun ca sug pula. A ras amintindu-mi de cacatul mancat. Ma invita la o pizza. Nu pot refuza. Esecul bunelor educatii transformate din cutuma in trebuie sa te inghit. Rade ca o nonsalanta.
Imi spune ca lucreaza receptionera la un hotel din Spania. A plecat din primul lot de capsunari. S-a intalnit acolo cu unul din primarie si bla bla bla. Imi arata poza lui. Ma intreb cat se poate baliga. Ii privesc gura cand vorbeste. Admit ca mai are potential.

Ma intreaba daca ar putea candida. Multi romani o fac acolo. Ii spun ca pentru politica trebuie sa mananci..pizza. Nu stiu de ce m-am oprit. Mi-a spus ca o suge si ea. A invatat sa inghita de curand. E prea alba..imi spune.

Pizza seamana cu o tocana de cartofi. Ea o mananca. Ma intreaba de ce nu stau. Ma constip ii spun si sunt mai laxa ca niciodata.

Acasa la WC. Nu stiu de ce m-am uitat. Apoi in oglinda. Jur ca o sa raman o constipata a nimanui.

Pe fata o cheama Aretina… Ce nume de cacat.

Andrei ma intreaba daca vreau ceva in seara asta. Cred ca iar si-a tras-o cu vreun nespalat. Vreau ca sa taci. Malaxor ma suna sa ma frece cu o tampenie. Scuza-ma prietene. Este Vineri. Si 13. Daca o sa calc in acest cacat de lume ea va mirosi a Crini? Dracu mai stie….

In seara asta vreau sa beau…. Chiar daca pentru a avea noroc e nevoie de altceva…

combray

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 12-04-2007

16

Totul este simplu. Ca-n viata. O poveste dintre un Ying si un Yang. O poveste fara sfarsit. Doar valea plangerii are alt decor. In rest, finalul e previzibil. Poate ca daca Dumnezeu facea viata complicata era necesar sa-si inventeze propriul drac pentru a o potoli. Dar cine e interesat sa complice o viata atat de scurta. Poate doar oamenii care se imbata din vesnicia ei.
Nu exista o yang sau o ying, dupa cum nu exista cifra 13. Restul e superstitie. Ca o rastignire la care ne rugam. Penitenta ca un detergent pentru masini automate. Cateva granule ne spala si suntem uscati de centrifuga unei tehnici abia inventate.. abia depasite.

Am un prieten. Ne jucam de-a mama si de-a tata. Copilaria mea e intoarsa ca un futai bine zacut in memoria mea personala. Cat de mult te-am visam cu verbul lasandu-mi cuvintele linse acolo…daca ai stii cat de mult preludiu acapareaza discret si ferm, fir-ar sa fie, senzatia orgasmului.
Ai stiut sa-mi vorbesti. Ca nu sunt inca grasa, ca nu sunt vaca, ca nu sunt urata. M-ai futut in pizda si mi-ai demonstrat ca orice comoara are un vagin. Sa-l numim Yang….

Ii gasesc pornografiile incrustate in retina. Sunt grasa, vaca si urata. Mi-am dat seama ca starea civila ma ineaca si a dracului sa fie, nu-mi arunca o mana. Sau nu-mi intinde colacul de salvare. Dumnezeu e prea ocupat cu alte futaiuri…

El se duce la una. O catea din punctul meu de vedere. O suita spalacita in ochi. Retina cancerigena vazand penisuri la patratul perfect. Conteaza clipa aici ? Se intampla prea brusc.
Nu avem traditia adulterului…

E doar o poveste intre Ying si Yang…O superstitie care isi cauta boasele..Galeata e goala si manastirile rasar peste noapte mai rau ca pizda tigancii…

Sfarsitul primei parti ….

Off Topic : Curtezanei.. . n-am aruncat piatra nici macat peria ….
Andeei stii ca sunt ultimele posturi si d-aia te guduri pe langa Curtezana…Viata e frumoasa merita bauta !!!!

Dumnezeu sa te ierte…Sabane!!

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 10-04-2007

18

Suntem crestini. Ne lafaim in religie ca intr-o piscina in care cristelnita e dusul care ne acomodeaza cu apa. Facem pipi in ea pentru a ne scufunda in sunet de clopote. Toaca e batuta sacadat. Unde sunt colacele de salvare? Sau poate colacii. Tamaia are gust de vin zdrobit in linul fiecaruia. Bem si mancam pentru a ne fute in travaliu. Ce mai conteaza cine moare.

Iisus nu s-a futut cu Magdalena. La dracu iisusii nu se fut de fel, ei invie.

A murit ars. S-a imbatat si a adormit cu tigara in coltul gurii. Un salahor smecher. Radea de toti care radeau de El. 33 de ani fara familie, fara orizont, fara El. Lucra selectiv. Doar vodca…si toata viata e si paste si craciun si moarte… Nu stiu de ce am fost la mormantarea lui.
Poate ca il cunosteam. Poate ca ratarea e o canalizare infundata a ingerilor. Cum dracu sa arzi in calendarul magic. Cineva acolo sus e piroman. Nimeni nu i-a tras clopotul. Iisus a murit inaintea lui. Si nu era boschetar. Dracu l-a indemnat sa bea. Ca si cum vodca e o lumina combustibila. Chiar acum mi-am aprins o tigara. Ca o combustie spontana….

S-a intamplat sa moara si maica Margareta. Cine a luat lumina din lumina de la acea manastire a auzit ,,savarsirea aceasta’’ Chemarea spre Rai. Si mii de credinciosi spunand ,,Sa o ierte’’

Inmormantarile au fost diferite. El indesat intr-o groapa. Mama lui care spunea ca mai bine nu il facea. Procreerea e un verb imposibil.

Ea impodobita de flori. A murit chemata de Dumnezeu. Lumea plange fara sa o cunoasca. Mireasa s-a dus la Domnul….

Nu stiu de ce, Sabanul, pentru ca asa il chema pe cel ars, este in cer. Sa o astepte pe maica Margareta. Cel putin asa sper.

Cand mama dracului e Pastele Blajinilor ? As vrea sa iau masa cu ei.

Malaxor asta chiar e o stire…

Adevarat a inviat?

Posted by | Posted in Uncategorized | Posted on 06-04-2007

14

Vine Pastele. In loc sa fac baie in mare si sa ma botez cand lumea se rastigneste sunt in marele oras. Strazile ma strang ca niste chiloti contrafacuti. Masinile isi schimba mersul.
Blocurile sunt pavate cu interfoane. O inchisoare fara paznici. Nu-mi place nimic aici. Sunt o amiba rurala. O catea care isi marcheaza teritoriul printre vecini. Vorbesc mess cu diversi si diverse. Unul singur m-a enervat. Incredere si virtual. As fi facut-o cu el. Dar nu are incredere.

Mi-e dor de Andrei. Vreau sa il am in mine. Sa-i simt cromozomul pacatos in gura. Sa-l sparg in dinti si sa-l scuip.

Malaxorul m-a rugat sa-i cumpar carti. Mama a zis sa fiu fata cuminte. Andrei mi-a spus sa fac ce vreau.

Saptamana Patimilor. Mi-e dor de marea mea. De mine… My secret life iti ofer o cafea cand ne vedem. Pentru tot ce scrii.

Ma simt fututa intr-un recif de urzici…si mieii isi canta jertfa ca si cand reincarnarea isi schimba pielea….

Paste fericit tuturor…..

Powered by Technorati RSS Feed Google PageRank Checking tool

View My Stats